15 definiții pentru enumera enumăra


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

enumera vt [At: ȘINCAI, HR. I, 7/9 / V: (înv) ~măra, numera / Pzi: enumăr / E: fr énumerer, lat enumerare] 1 A număra succesiv unul câte unul. 2 A numi pe rând elementele unui tot Si: înșira. 3 (Pcf) A număra.

ENUMERÁ, enúmăr, vb. I. Tranz. A număra succesiv, unul câte unul, a numi rând pe rând elementele unui tot; a înșira. [Pz. ind. și: enúmer] – Din fr. énumérer, lat. enumerare.

ENUMERÁ, enúmer, vb. I. Tranz. A număra succesiv, unul câte unul, a numi rând pe rând elementele unui tot; a înșira. – Din fr. énumérer, lat. enumerare.

ENUMERÁ, enúmăr, vb. I. Tranz. A număra unul cîte unul, a numi rînd pe rînd; a înșira. Între junii cărora le-a plăcut și le place a se ocupa de literatură trebuie să enumerăm și pe d. Vasile Păun. MACEDONSKI, O. IV 23.

ENUMERÁ vb. I. tr. A număra unul câte unul; a înșira. [P.i. enúmăr, 3,6 enúmeră, conj. enúmere. / < fr. énumérer, it., lat. enumerare].

ENUMERÁ vb. tr. a număra unul câte unul; a înșira. (< fr. énumérer, lat. enumerare)

A ENUMERÁ enúmăr tranz. A număra sau a expune pe rând; a înșira. /<fr. énumérer, lat. enumerare

enumerà v. a număra unul câte unul.

*enúmer, a v. tr. (lat. e-número, -áre). Număr unu cîte unu. Expun, spun pe rînd, înșir: enumeră-mĭ candidațiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!enumerá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. enúmăr, 2 sg. enúmeri, 3 enúmeră; conj. prez. 3 enúmere; ger. enumerấnd

enumerá vb., ind. prez. 1 sg. enúmăr, 2 sg. enúmeri, 3 sg. și pl. enúmeră; conj. prez. 3 sg. și pl. enúmere; ger. enumerând, part. enumerát


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ENUMERÁ vb. a înșira, a înșirui, (înv.) a număra. (A ~ toate avantajele metodei.)

ENUMERA vb. a înșira, a înșirui, (înv.) a număra. (A ~ toate avantajele metodei.)

Intrare: enumera
verb (VT33)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • enumera
  • enumerare
  • enumerat
  • enumeratu‑
  • enumerând
  • enumerându‑
singular plural
  • enumeră
  • enumerați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • enumăr
(să)
  • enumăr
  • enumeram
  • enumerai
  • enumerasem
a II-a (tu)
  • enumeri
(să)
  • enumeri
  • enumerai
  • enumerași
  • enumeraseși
a III-a (el, ea)
  • enumeră
(să)
  • enumere
  • enumera
  • enumeră
  • enumerase
plural I (noi)
  • enumerăm
(să)
  • enumerăm
  • enumeram
  • enumerarăm
  • enumeraserăm
  • enumerasem
a II-a (voi)
  • enumerați
(să)
  • enumerați
  • enumerați
  • enumerarăți
  • enumeraserăți
  • enumeraseți
a III-a (ei, ele)
  • enumeră
(să)
  • enumere
  • enumerau
  • enumera
  • enumeraseră
enumăra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)