2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

enucleare sf [At: DN3 / P: ~cle-a~ / Pl: ~eări / E: enuclea, cf fr énucléer] 1 (Liv) Explicare. 2-3 (Med) Enucleație (2-3).

ENUCLEÁRE, enucleări, s. f. Extirpare a unei formații organice circumscrise sau a unei tumori prin separare de țesuturile înconjurătoare; enucleație. [Pr.: -cle-a-] – Cf. fr. énucléer.

ENUCLEÁRE, enucleări, s. f. Extirpare a unei formații organice circumscrise sau a unei tumori prin izolare de țesuturile înconjurătoare; enucleație. [Pr.: -cle-a-] – Cf. fr. énucléer.

ENUCLEÁRE s.f. Acțiunea de a enuclea; enucleație. ♦ Extirpare a unui organ (de obicei a unui ochi), a unei tumori prin separare de țesuturile învecinate. [< enuclea].

enuclea vt [At: DN3 / P: ~cle-a / Pzi: ~eez / E: it, lat enucleare] 1 (Liv) A explica o anumită problemă. 2-3 (Med) A face o enucleație (2-3).

ENUCLEÁ vb. I. tr. (Liv.) 1. A explica, a lămuri o anumită chestiune. 2. (Med.) A face, a executa o enucleație. [Pron. -cle-a, p.i. -cleez, 3,6 -cleează. / cf. it., lat. enucleare].

ENUCLEÁ vb. tr. a extirpa un organ (ochi), o tumoare prin separare de țesuturile învecinate. ◊ (biol.) a îndepărta experimental nucleul. (< lat. enucleare)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

enucleáre (-nu-cle-a-) s. f., g.-d. art. enucleắrii (-cle-ă-); pl. enucleắri

enucleáre s. f. (sil. -cle-a-), g.-d. art. enucleării (sil. -cle-ă-); pl. enucleări

enucleá vb. (sil. -cle-a-), ind. prez. 1 sg. enucleéz, 3 sg. și pl. enucleeáză (sil. -cle-ea-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ENUCLEÁRE s. (MED.) enucleație. (~ unei tumori.)

ENUCLEARE s. (MED.) enucleație. (~ unei tumori.)

Intrare: enucleare
enucleare substantiv feminin
  • silabație: -cle-a-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • enucleare
  • enuclearea
plural
  • enucleări
  • enucleările
genitiv-dativ singular
  • enucleări
  • enucleării
plural
  • enucleări
  • enucleărilor
vocativ singular
plural
Intrare: enuclea
  • silabație: -cle-a-
verb (VT210)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • enuclea
  • enucleare
  • enucleat
  • enucleatu‑
  • enucleând
  • enucleându‑
singular plural
  • enucleea
  • enucleați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • enucleez
(să)
  • enucleez
  • enucleam
  • enucleai
  • enucleasem
a II-a (tu)
  • enucleezi
(să)
  • enucleezi
  • enucleai
  • enucleași
  • enucleaseși
a III-a (el, ea)
  • enucleea
(să)
  • enucleeze
  • enuclea
  • enucleă
  • enuclease
plural I (noi)
  • enucleăm
(să)
  • enucleăm
  • enucleam
  • enuclearăm
  • enucleaserăm
  • enucleasem
a II-a (voi)
  • enucleați
(să)
  • enucleați
  • enucleați
  • enuclearăți
  • enucleaserăți
  • enucleaseți
a III-a (ei, ele)
  • enucleea
(să)
  • enucleeze
  • enucleau
  • enuclea
  • enucleaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)