13 definiții pentru enorie inorie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

enorie sf [At: (a. 1543), ap. BOGDAN, GL. 55 / V: (îvr) in~, nore, norie / Pl: ~ii / E: ngr ἐνορία, vsl нориѥа] Parohie (1). corectată

ENORÍE, enorii, s. f. Parohie. – Din ngr. enoría.

ENORÍE, enorii, s. f. Parohie. – Din ngr. enoría.

ENORÍE, enorii, s. f. Parohie. Cununia se celebra la amiazi la biserica enoriei. GHICA, S. 35. Convoiul... merge însoțit de întreg poporul enoriei. ȘEZ. XII 20. ◊ Preot de enorie = paroh. Știu prea bine că ei n-au pregătirea ce se cere unui preot de enorie. STĂNOIU, C. I. 12.

ENORÍE ~i f. 1) Teritoriu în care își exercită atribuțiile un preot; parohie. 2) Totalitate a locuitorilor de pe un astfel de teritoriu. /<ngr. enoría

enorie f. 1. ocolul în care un preot își exercită funcțiunile; 2. locuitorii unei enorii. [Gr. mod.].

enoríe f. (ngr. enoria, parohie, d. vgr. en-órios, din ăuntru hotarelor, d. óros, hotar. V. afurisesc). Parohie, circumscripțiunea unuĭ preut. Locuitoriĭ uneĭ enoriĭ. – Vechĭ și norie (vsl. noriĭa).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

enoríe s. f., art. enoría, g.-d. art. enoríei; pl. enoríi, art. enoríile

enoríe s.f., art. enoría, g.-d. art. enoríei; pl. enoríi, art. enoríile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ENORIE s. (BIS.) parohie, (înv. și pop.) popor, (înv., prin Transilv.) materă.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

enoríe (enoríi), s. f. – Parohie. – Mr. enurie. Ngr. ἐνορία. Sec. XVIII (Gáldi 180). – Der. enoriaș, s. m. (persoană care ține de o parohie); enorit, s. m. (înv., enoriaș), din ngr. ἐνορίτης.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: enorie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • enorie
  • enoria
plural
  • enorii
  • enoriile
genitiv-dativ singular
  • enorii
  • enoriei
plural
  • enorii
  • enoriilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inorie
  • inoria
plural
  • inorii
  • inoriile
genitiv-dativ singular
  • inorii
  • inoriei
plural
  • inorii
  • inoriilor
vocativ singular
plural