2 intrări

7 definiții

enigmístică s. f., g.-d. art. enigmísticii

enigmístică s. f., g.-d. art. enigmísticii

ENIGMÍSTICĂ s.f. Știința jocurilor distractive. [Gen. -cii. / < it. enigmistica].

ENIGMÍSTIC, -Ă, enigmistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Totalitatea jocurilor distractive bazate pe încifrarea și descifrarea cuvintelor (rebus, monoverbe, criptograme etc.) 2. Adj. Cu caracter de enigmă; de enigmistică (1). – Din enigmă.

ENIGMÍSTIC, -Ă, enigmistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință a jocurilor distractive (rebus, monoverbe, criptograme etc.). 2. Adj. Cu caracter de enigmă; de enigmistică (1). – Din enigmă.

enigmístic adj. m., pl. enigmístici; f. sg. enigmístică, pl. enigmístice

ENIGMÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la enigmistică; cu caracter de enigmă. II. s. f. știința jocurilor distractive (rebus, momoverbe, criptograme etc.). (< it. enigmistico, /II/ enigmistica)

Intrare: enigmistic
enigmistic adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular enigmistic enigmisticul enigmistică enigmistica
plural enigmistici enigmisticii enigmistice enigmisticele
genitiv-dativ singular enigmistic enigmisticului enigmistice enigmisticei
plural enigmistici enigmisticilor enigmistice enigmisticelor
vocativ singular
plural
Intrare: enigmistică
enigmistică substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular enigmistică enigmistica
plural
genitiv-dativ singular enigmistici enigmisticii
plural
vocativ singular
plural