2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ENIGMÍSTICĂ s.f. Știința jocurilor distractive. [Gen. -cii. / < it. enigmistica].

enigmistic, ~ă [At: CĂLINESCU, B. I. 160 / Pl: ~ici, ~ice / E: enigmă + -istică, cf it enigmistica] 1 sf Știință a jocurilor distractive (rebus, monoverbe, criptograme etc.). 2 a Cu caracter de enigmă. 3 a De enigmistică (1).

ENIGMÍSTIC, -Ă, enigmistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Totalitatea jocurilor distractive bazate pe încifrarea și descifrarea cuvintelor (rebus, monoverbe, criptograme etc.) 2. Adj. Cu caracter de enigmă; de enigmistică (1). – Din enigmă.

ENIGMÍSTIC, -Ă, enigmistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință a jocurilor distractive (rebus, monoverbe, criptograme etc.). 2. Adj. Cu caracter de enigmă; de enigmistică (1). – Din enigmă.

ENIGMÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la enigmistică; cu caracter de enigmă. II. s. f. știința jocurilor distractive (rebus, momoverbe, criptograme etc.). (< it. enigmistico, /II/ enigmistica)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

enigmístică s. f., g.-d. art. enigmísticii

enigmístică s. f., g.-d. art. enigmísticii

enigmístic adj. m., pl. enigmístici; f. sg. enigmístică, pl. enigmístice

Intrare: enigmistică
enigmistică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • enigmistică
  • enigmistica
plural
genitiv-dativ singular
  • enigmistici
  • enigmisticii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: enigmistic
enigmistic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • enigmistic
  • enigmisticul
  • enigmisticu‑
  • enigmistică
  • enigmistica
plural
  • enigmistici
  • enigmisticii
  • enigmistice
  • enigmisticele
genitiv-dativ singular
  • enigmistic
  • enigmisticului
  • enigmistice
  • enigmisticei
plural
  • enigmistici
  • enigmisticilor
  • enigmistice
  • enigmisticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)