5 definiții pentru enigmistic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ENIGMISTIC, -Ă, enigmistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Totalitatea jocurilor distractive bazate pe încifrarea și descifrarea cuvintelor (rebus, monoverbe, criptograme etc.) 2. Adj. Cu caracter de enigmă; de enigmistică (1). – Din enigmă.
enigmistic, ~ă [At: CĂLINESCU, B. I. 160 / Pl: ~ici, ~ice / E: enigmă + -istică, cf it enigmistica] 1 sf Știință a jocurilor distractive (rebus, monoverbe, criptograme etc.). 2 a Cu caracter de enigmă. 3 a De enigmistică (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ENIGMISTIC, -Ă, enigmistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință a jocurilor distractive (rebus, monoverbe, criptograme etc.). 2. Adj. Cu caracter de enigmă; de enigmistică (1). – Din enigmă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdang
- acțiuni
ENIGMISTIC, -Ă I. adj. referitor la enigmistică; cu caracter de enigmă. II. s. f. știința jocurilor distractive (rebus, momoverbe, criptograme etc.). (< it. enigmistico, /II/ enigmistica)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
enigmistic adj. m., pl. enigmistici; f. sg. enigmistică, pl. enigmistice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
enigmistic, enigmisticăadjectiv
etimologie:
- enigmă DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.