14 definiții pentru enigmă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

enigmă sf [At: CUGETĂRI II, 39v/23 / Pl: ~me / E: fr énigme, it enigma, lat aenigma] 1 (Asr) Ghicitoare. 2 Ceea ce este dificil de înțeles sau de explicat Si: secret, taină, mister. 3 Joc distractiv, în versuri, prezentându-se ca o ghicitoare Si: șaradă.

ENÍGMĂ, enigme, s. f. Lucru greu de înțeles, nelămurit, ascuns; taină, mister1. ♦ Ghicitoare, șaradă. – Din fr. énigme, lat. aenigma.

ENÍGMĂ, enigme, s. f. Lucru greu de înțeles, nelămurit, ascuns; taină, mister1. ♦ Ghicitoare, șaradă. – Din fr. énigme, lat. aenigma.

ENÍGMĂ, enigme, s. f. Fapt de neînțeles, lucru greu de lămurit, ascuns; taină, mister. În călătoria aceasta a mea observ că mi se prezintă interesante enigme. SADOVEANU, Z. C. 201. Cînd ești enigma însăși a vieții mele-ntregi... Azi văd din a ta vorbă că nu mă înțelegi! EMINESCU, O. I 232. ♦ Ghicitoare, șaradă. Telegrama cu dezlegarea enigmei d-tale muzicale, sper c-ai primit-o. CARAGIALE, O. VII 175.

ENÍGMĂ s.f. 1. Ghicitoare. 2. Lucru greu de înțeles, încâlcit, ascuns; taină, mister. 3. Joc distractiv, de obicei în versuri, prezentându-se ca o ghicitoare; șaradă. [< fr. énigme, it. enigma, cf. lat. aenigma].

ENÍGMĂ s. f. 1. lucru greu de înțeles, de lămurit; taină, mister. ◊ ghicitoare. 2. joc distractiv (în versuri), ca o ghicitoare; șaradă. (< fr. énigme, lat. aenigma, gr. ainigma)

ENÍGMĂ ~e f. Lucru, fenomen necunoscut sau greu de pătruns cu mintea omenească; mister; taină. /<fr. énigme, lat. aenigma

enigmă f. 1. expunerea unui lucru în termeni obscuri așa că trebue ghicit: cimilitură, ghicitoare; 2. fig. lucru greu de înțeles: enigma vieții EM.

*enígmă f., pl. e (vgr. ainigma). Gîcitoare, cimilitură. Fig. Lucru greŭ de înțeles: natura e o enigmă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

enígmă s. f., g.-d. art. enígmei; pl. enígme

enígmă s. f., g.-d. art. enígmei; pl. enígme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ENÍGMĂ s. v. ghicitoare.

ENIGMĂ s. mister, secret, taină, (rar) misteriozitate, (fig.) șaradă. (~ele naturii.)

Intrare: enigmă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • enigmă
  • enigma
plural
  • enigme
  • enigmele
genitiv-dativ singular
  • enigme
  • enigmei
plural
  • enigme
  • enigmelor
vocativ singular
plural