2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

engo sf [At: DN / V: an~ / Pl: ~be / E: fr engobe, ger Engobe] Strat subțire de pastă care acoperă obiectele din ceramică pentru a ascunde culoarea naturală a lutului.

ENGÓBĂ, engobe, s. f. Pastă servind la acoperirea pieselor de ceramică cu un strat care ascunde culoarea naturală a lutului. [Var.: angóbă s. f.] – Din fr. engobe, germ. Engobe.

ENGÓBĂ, engobe, s. f. Pastă servind la acoperirea pieselor de ceramică cu un strat care ascunde culoarea naturală a lutului. [Var.: angóbă s. f.] – Din fr. engobe, germ. Engobe.

ENGÓBĂ s.f. v. angobă.

ENGÓBĂ s. f. strat subțire de argilă sau caolinuri superioare cu care se acoperă produsele ceramice înainte de ardere, pentru a le masca culoarea naturală. (< fr. engobe)

ANGÓBĂ s. f. v. engobă.

ANGÓBĂ s. f. v. engobă.

ANGÓBĂ s.f. Strat subțire de lut de o anumită culoare, cu care se acoperă vasele după modelajul la roată pentru a avea un aspect mai fin. [Var. engobă s.f. / < fr. engobe].

ENGOBÁ vb. tr. a acoperi un obiect de ceramică cu un strat de materie pământoasă, albă sau colorată, pentru a masca culoarea naturală a pastei. (< fr. engober)

ANGÓBĂ ~e f. Pastă ceramică folosită la finisarea produselor ceramice. /<fr. engobe


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

engóbă s. f., g.-d. art. engóbei; pl. engóbe

engóbă s. f., g.-d. art. engóbei; pl. engóbe

angóbă s. f., pl. angóbe

Intrare: engobă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • engo
  • engoba
plural
  • engobe
  • engobele
genitiv-dativ singular
  • engobe
  • engobei
plural
  • engobe
  • engobelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ango
  • angoba
plural
  • angobe
  • angobele
genitiv-dativ singular
  • angobe
  • angobei
plural
  • angobe
  • angobelor
vocativ singular
plural
Intrare: engoba
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • engoba
  • engobare
  • engobat
  • engobatu‑
  • engobând
  • engobându‑
singular plural
  • engobea
  • engobați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • engobez
(să)
  • engobez
  • engobam
  • engobai
  • engobasem
a II-a (tu)
  • engobezi
(să)
  • engobezi
  • engobai
  • engobași
  • engobaseși
a III-a (el, ea)
  • engobea
(să)
  • engobeze
  • engoba
  • engobă
  • engobase
plural I (noi)
  • engobăm
(să)
  • engobăm
  • engobam
  • engobarăm
  • engobaserăm
  • engobasem
a II-a (voi)
  • engobați
(să)
  • engobați
  • engobați
  • engobarăți
  • engobaserăți
  • engobaseți
a III-a (ei, ele)
  • engobea
(să)
  • engobeze
  • engobau
  • engoba
  • engobaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

engobă angobă

  • 1. Pastă servind la acoperirea pieselor de ceramică cu un strat care ascunde culoarea naturală a lutului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: