8 definiții pentru eneolitic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

eneolitic sns [At: DN2 / P: ~ne-o~ / E: fr énéolithique] Perioada de tranziție de la neolitic la epoca bronzului, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră, de os etc. și a uneltelor și podoabelor de aramă.

ENEOLÍTIC s. n. Ultima fază a neoliticului, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră, de os etc. și a uneltelor și podoabelor de aramă. [Pr.: -ne-o-] – Din fr. énéolithique.

ENEOLÍTIC s. n. Ultima fază a neoliticului, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră, de os etc. și a uneltelor și podoabelor de aramă. [Pr.: -ne-o-] – Din fr. énéolithique.

ENEOLÍTIC s.n. Epoca de tranziție de la neolitic la epoca bronzului, caracterizată prin întrebuințarea uneltelor de aramă curată. // adj. Care aparține acestei epoci. [Pron. -ne-o-. / < fr. énéolithique, cf. lat. aeneus – de aramă, gr. lithos – piatră].

ENEOLÍTIC s. n. epoca de tranziție de la neolitic la epoca bronzului, caracterizată prin unelte de aramă curată și de piatră. (< fr. énéolitique)

ENEOLÍTIC n. Ultima fază a neoliticului, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră și de os. /<fr. énéolithique


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

eneolític s. n. (sil. -ne-o-)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ENEO- „aramă, de aramă”. ◊ L. aeneus „de aramă” > fr. énéo- > rom. eneo-.~litic (v. -litici), s. n., ultima fază a neoliticului, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră și a podoabelor de aramă.

Intrare: eneolitic
eneolitic substantiv neutru
  • silabație: -ne-o-
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eneolitic
  • eneoliticul
  • eneoliticu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • eneolitic
  • eneoliticului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)