endecasilab, ~ă [At: HELIADE, O. II, 157 / Pl: ~i, ~e / E: fr hendécasyllabe] 1-2 sm, a (Vers) compus din unsprezece silabe.

ENDECASILÁB s.m. Vers de unsprezece silabe, indiferent de natura lor. [< fr. hendécasyllabe, lat. hendecasyllabus, cf. gr. hendeka – unsprezece, syllabe – silabă].

ENDECASILÁB s. m. vers endecasilabic. (< fr. hendécasyllabe, lat. hendecasyllabus)

endecasiláb s. m., pl. endecasilábi

endecasiláb s. m., pl. endecasilábi

endecasilab.

ENDECASILAB (< fr. hendécasyllabe < lat. lit. hendecasillabus ; cf. gr. endeka, unsprezece și syllabe) Vers alcătuit din unsprezece silabe, cu ritm iambic. Folosit dintru început în poezia antică (Sappho, Anacreon), endecasilabul se întîlnește și în lirica modernă, ca vers specific al sonetului. Caracteristica ritmică fiind iambul, endecasilabul mai este cunoscut șt sub denumirea de endecasilab iambic. În sufletul român adînc răsună Cântarea ta măreață și duioasă; Ea-i diadema cea mai luminoasă Ce neamul tău pe frunte va s-o pună. (M. CODREANU, Statuii lui Eminescu) Datorită terminării lui cu un picior incomplet, endecasilabul iambic este socotit un vers catulectic (v.).

ENDECA- „unsprezece”. ◊ gr. hendeka „unsprezece” > fr. hendéca-, engl. endeca-, germ. hendeka- > rom. endeca-. □ ~fil (v. -fil₂), adj., cu unsprezece foi sau foliole; ~gin (v. -gin), adj., cu unsprezece pistile; ~gon (v. -gon₂), s. n., poligon care are unsprezece unghiuri și unsprezece laturi; ~silab (v. -silab), s. m., vers de unsprezece silabe.