20 de definiții pentru encomion
din care- explicative (15)
- morfologice (3)
- etimologice (1)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ENCOMION, encomioane, s. n. (Livr.) Cuvântare de laudă, elogiu în onoarea cuiva. [Pr.: -mi-on] – Din ngr. enkómion.
encomion sn [At: CORESI, ap. DHLR / P: ~mi-on / V: ~meon, engo~, ~iu, ~ium, (rar) ~ie sf / A și: encomion / Pl: ~oane / E: lat encomium, ngr ἐγκώμιον] (Înv) 1 Cuvântare de laudă. 2 Elogiu exagerat. 3 Panegiric. 4 (În literatura greacă antică; rar; îf encomium) Poem liric în care se glorifică faptele cuiva. modificată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ENCOMION, encomioane, s. n. (Grecism înv.) Cuvântare de laudă, elogiu. [Pr.: -mi-on] – Din ngr. enkomion.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
ENCOMION, encomioane, s. n. (Grecism învechit) Cuvîntare de laudă, elogiu. Să nu capeți de la mine decît un encomion fluturatic și fără temei. ODOBESCU, S. III 10. – Pronunțat: -mi-on.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ENCOMION s.n. (Liv.) 1. Gen al poeziei lirice din Grecia antică folosit pentru exaltarea meritelor cuiva; elogiu. [Pron. -mi-on, var. encomiu s.n. / < it. encomio, cf. gr. enkomion – discurs].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ENCOMION s. n. 1. gen al poeziei lirice din Grecia antică folosit pentru exaltarea meritelor cuiva; laudă publică și solemnă, discurs la sărbătorirea cuiva. 2. cântec de laudă adresat cuiva; panegiric, elogiu. (< gr. enkomion, discurs)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
encomión și eng- n., pl. oane (ngr. engómion, vgr. egkómion). Sec. 18-19. Elogiŭ, laudă (pin discurs).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
encomeon sn vz engomion
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
encomie sf vz encomion
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
encomiu sn vz encomion
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
encomium sn vz encomion[1] modificată
- În original, cuv. incorect accentuat. Vezi def. formei principale (encomion) — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
engomie sn vz engomion
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
engomion sn vz encomion
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ENCOMIU s.n. v. encomion.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
engomión, V. encomion.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
encomion (livr.) (desp. -mi-on) s. n., pl. encomioane
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
encomion (livr.) (-mi-on) s. n., pl. encomioane
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
encomion s. n. (sil. -mi-on), pl. encomioane
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
encomiu (-ii), s. n. – Elogiu, laudă. – Var. (înv.) engomion, engomie. Gr. ἐνϰώμιον. Sec. XVIII (Gáldi 179). – Der. encomiastic, adj.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ENCOMION (< gr. enkomion, laudă prin discurs) Termen ce desemna, la început, un gen al poeziei lirice grecești, în care erau lăudate meritele unei persoane și care mai tîrziu a fost folosit de retoricieni pentru discursul în care era elogiată o personalitate (ex. Elogiul Elenei de Gorgias). Sub formă satirică, el apare în Elogiul muștei de Lucian din Samosata, în Elogiul nebuniei de Erasmus.
- sursa: MDTL (1979)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
- silabație: -mi-on
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N53) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
encomion, encomioanesubstantiv neutru
-
- Să nu capeți de la mine decît un encomion fluturatic și fără temei. ODOBESCU, S. III 10. DLRLC
-
etimologie:
- enkómion DEX '09 DN