19 definiții pentru encomion encomeon encomie encomiu encomium engomie engomion


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

encomion sn [At: CORESI, ap. DHLR / P: ~mi-on / V: ~meon, engo~, ~iu, ~ium, (rar) ~ie sf / A și: encomion / Pl: ~oane / E: lat encomium, ngr ἐγκώμιον] (Înv) 1 Cuvântare de laudă. 2 Elogiu exagerat. 3 Panegiric. 4 (În literatura greacă antică; rar; îf encomium) Poem liric în care se glorifică faptele cuiva. modificată

ENCOMIÓN, encomioane, s. n. (Livr.) Cuvântare de laudă, elogiu în onoarea cuiva. [Pr.: -mi-on] – Din ngr. enkómion.

ENCOMIÓN, encomioane, s. n. (Grecism înv.) Cuvântare de laudă, elogiu. [Pr.: -mi-on] – Din ngr. enkomion.

ENCOMIÓN, encomioane, s. n. (Grecism învechit) Cuvîntare de laudă, elogiu. Să nu capeți de la mine decît un encomion fluturatic și fără temei. ODOBESCU, S. III 10. – Pronunțat: -mi-on.

ENCOMIÓN s.n. (Liv.) 1. Gen al poeziei lirice din Grecia antică folosit pentru exaltarea meritelor cuiva; elogiu. [Pron. -mi-on, var. encomiu s.n. / < it. encomio, cf. gr. enkomion – discurs].

ENCOMIÓN s. n. 1. gen al poeziei lirice din Grecia antică folosit pentru exaltarea meritelor cuiva; laudă publică și solemnă, discurs la sărbătorirea cuiva. 2. cântec de laudă adresat cuiva; panegiric, elogiu. (< gr. enkomion, discurs)

encomión și eng- n., pl. oane (ngr. engómion, vgr. egkómion). Sec. 18-19. Elogiŭ, laudă (pin discurs).

encomium sn vz encomion[1] modificată

  1. În original, cuv. incorect accentuat. Vezi def. formei principale (encomion) — LauraGellner

ENCÓMIU s.n. v. encomion.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

encomión (livr.) (-mi-on) s. n., pl. encomioáne

encomión s. n. (sil. -mi-on), pl. encomioáne


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

encómiu (-ii), s. n. – Elogiu, laudă. – Var. (înv.) engomion, engomie. Gr. ἐνϰώμιον. Sec. XVIII (Gáldi 179). – Der. encomiastic, adj.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ENCOMION (< gr. enkomion, laudă prin discurs) Termen ce desemna, la început, un gen al poeziei lirice grecești, în care erau lăudate meritele unei persoane și care mai tîrziu a fost folosit de retoricieni pentru discursul în care era elogiată o personalitate (ex. Elogiul Elenei de Gorgias). Sub formă satirică, el apare în Elogiul muștei de Lucian din Samosata, în Elogiul nebuniei de Erasmus.

Intrare: encomion
  • silabație: -mi-on
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • encomion
  • encomionul
  • encomionu‑
plural
  • encomioane
  • encomioanele
genitiv-dativ singular
  • encomion
  • encomionului
plural
  • encomioane
  • encomioanelor
vocativ singular
plural
encomie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N53)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • encomiu
  • encomiul
  • encomiu‑
plural
  • encomii
  • encomiile
genitiv-dativ singular
  • encomiu
  • encomiului
plural
  • encomii
  • encomiilor
vocativ singular
plural
encomium
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
engomion
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
encomeon
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
engomie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)