20 de definiții pentru encomion

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ENCOMION, encomioane, s. n. (Livr.) Cuvântare de laudă, elogiu în onoarea cuiva. [Pr.: -mi-on] – Din ngr. enkómion.

encomion sn [At: CORESI, ap. DHLR / P: ~mi-on / V: ~meon, engo~, ~iu, ~ium, (rar) ~ie sf / A și: encomion / Pl: ~oane / E: lat encomium, ngr ἐγκώμιον] (Înv) 1 Cuvântare de laudă. 2 Elogiu exagerat. 3 Panegiric. 4 (În literatura greacă antică; rar; îf encomium) Poem liric în care se glorifică faptele cuiva. modificată

ENCOMION, encomioane, s. n. (Grecism înv.) Cuvântare de laudă, elogiu. [Pr.: -mi-on] – Din ngr. enkomion.

ENCOMION, encomioane, s. n. (Grecism învechit) Cuvîntare de laudă, elogiu. Să nu capeți de la mine decît un encomion fluturatic și fără temei. ODOBESCU, S. III 10. – Pronunțat: -mi-on.

ENCOMION s.n. (Liv.) 1. Gen al poeziei lirice din Grecia antică folosit pentru exaltarea meritelor cuiva; elogiu. [Pron. -mi-on, var. encomiu s.n. / < it. encomio, cf. gr. enkomion – discurs].

ENCOMION s. n. 1. gen al poeziei lirice din Grecia antică folosit pentru exaltarea meritelor cuiva; laudă publică și solemnă, discurs la sărbătorirea cuiva. 2. cântec de laudă adresat cuiva; panegiric, elogiu. (< gr. enkomion, discurs)

encomión și eng- n., pl. oane (ngr. engómion, vgr. egkómion). Sec. 18-19. Elogiŭ, laudă (pin discurs).

encomium sn vz encomion[1] modificată

  1. În original, cuv. incorect accentuat. Vezi def. formei principale (encomion) — LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

encomion (livr.) (desp. -mi-on) s. n., pl. encomioane

encomion (livr.) (-mi-on) s. n., pl. encomioane

encomion s. n. (sil. -mi-on), pl. encomioane

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

encomiu (-ii), s. n. – Elogiu, laudă. – Var. (înv.) engomion, engomie. Gr. ἐνϰώμιον. Sec. XVIII (Gáldi 179). – Der. encomiastic, adj.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ENCOMION (< gr. enkomion, laudă prin discurs) Termen ce desemna, la început, un gen al poeziei lirice grecești, în care erau lăudate meritele unei persoane și care mai tîrziu a fost folosit de retoricieni pentru discursul în care era elogiată o personalitate (ex. Elogiul Elenei de Gorgias). Sub formă satirică, el apare în Elogiul muștei de Lucian din Samosata, în Elogiul nebuniei de Erasmus.

Intrare: encomion
  • silabație: -mi-on info
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • encomion
  • encomionul
  • encomionu‑
plural
  • encomioane
  • encomioanele
genitiv-dativ singular
  • encomion
  • encomionului
plural
  • encomioane
  • encomioanelor
vocativ singular
plural
encomie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N53)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • encomiu
  • encomiul
  • encomiu‑
plural
  • encomii
  • encomiile
genitiv-dativ singular
  • encomiu
  • encomiului
plural
  • encomii
  • encomiilor
vocativ singular
plural
encomium
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
engomion
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
encomeon
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
engomie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

encomion, encomioanesubstantiv neutru

  • 1. livresc Cuvântare de laudă, elogiu în onoarea cuiva. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Să nu capeți de la mine decît un encomion fluturatic și fără temei. ODOBESCU, S. III 10. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.