ENCEFALOGRAFIE s. f. Metodă de examinare radiografică a encefalului, folosită în diagnosticul unor boli nervoase; (concr.) radiografie a encefalului. – Din fr. encéphalographie.

encefalografie sf [At: ABC. SĂN. 191 / Pl: ~ii / E: fr encéphalographie] 1 Metodă de examinare radiografică a encefalului folosită în diagnosticul unor boli nervoase. 2 (Ccr) Radiografie a encefalului. 3 (Îs) ~ gazoasă Encefalografie (2) după introducerea de aer în canalul rahidian sau în ventriculele cerebrale.

ENCEFALOGRAFIE, encefalografii, s. f. Metodă de cercetare radiografică a encefalului, folosită în diagnosticul unor boli nervoase; (concr.) radiografie a encefalului. – Din fr. encéphalographie.

ENCEFALOGRAFIE s.f. (Med.) Metodă de explorare cu radioizotopi a encefalului. ♦ Radiografie a encefalului. ◊ Encefalografie gazoasă = encefalografie după introducerea de aer în canalul rahidian sau în ventriculele cerebrale. [Gen. -iei. / < fr. encéphalographie].

ENCEFALOGRAFIE s. f. radiografie a encefalului cu ajutorul unor substanțe radioopace. ♦ ~ gazoasă = pneumoencefalografie. (< fr. encéphalographie)

ENCEFALOGRAFIE ~i f. Radiografie a encefalului. /<fr. encéphalographie

!encefalografie (desp. -lo-gra-) s. f., art. encefalografia, g.-d. art. encefalografiei; pl. encefalografii, art. encefalografiile (desp. -fi-i)

encefalografie (-lo-gra-) s. f., art. encefalografia, g.-d. encefalografii, art. encefalografiei

encefalografie s. f. (sil. -gra-), art. encefalografia, g.-d. art. encefalografiei

ENCEFALO- „creier, encefal, cerebral”. ◊ gr. enkephalos „creier” > fr. encéphalo-, engl. id., it. encefalo-, germ. enzephalo- > rom. encefalo-. □ ~atriografie (v. atrio-, v. -grafie), s. f., tehnică mixtă de encefalografie și arteriografie, utilizată pentru evidențierea aportului sanguin în regiunea cerebrală; ~cel (v. -cel₂), s. n., hernie a encefalului; ~cistocel (v. cisto-, v. -cel₂), s. n., tip de hernie a encefalului în care sistemul ventricular comunică cu cavitatea encefalocelului; ~cistomeningocel (v. cisto-, v. meningo-, v. -cel₂), s. n., varietate de encefalocel în care există o cantitate de lichid între meninge și porțiunea de creier herniat; ~displazie (v. dis-, v. -plazie), s. f., anomalie în dezvoltarea țesuturilor sistemului nervos central; ~grafie (v. -grafie), s. f., metodă de examinare radiografică a encefalului; ~gramă (v. -gramă), s. f., imagine radiologică a encefalului; ~id (v. -id), adj., care are aparența sau consistența encefalului; ~lit (v. -lit₁), s. n., concrețiune de calciu intracerebrală solitară sau multiplă; ~malacie (v. -malacie), s. f., înmuiere patologică a creierului; ~megalie (v. -megalie), s. f., hipertrofie a unei părți a encefalului; ~mere (v. -mer), s. n. pl., segmente succesive ale creierului embrionar; ~mielocel (v. mielo-, v. -cel₂), s. n., malformație în care se asociază în același sac herniar un encefalocel cu un mielocel; ~mielografie (v. mielo-, v. -grafie), s. f., explorare radiologică a encefalului și a măduvei spinării; ~patie (v. -patie), s. f., afecțiune organică a creierului; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie cerebrală; ~scop (v. -scop), s. n., aparat pentru examinarea interiorului cutiei craniene; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare a encefalului; ~tomie (v. -tomie), s. f., disecție a encefalului.