9 definiții pentru enalagă enalaghi enalagiu

enala sf [At: EUSTATEVICI, GR. RUM. 106/12 / V: (înv) ~aghi, (îvr) ~agiu sn / Pl: (rar) ~age / E: fr énallage, ngr εναλαγή] Figură de stil care constă în schimbarea unui element al discursului cu altul, în utilizarea unei forme gramaticale în locul alteia, a unui substantiv comun în locul unui substantiv propriu etc.

enálagă s. f., g.-d. art. enálagei; pl. enálage

enálagă s. f., g.-d. art. enálagei; pl. enálage

ENALÁGĂ s.f. (Lit.) Figură de stil care constă în schimbarea unui element al discursului cu un altul. [Cf. it. enallage, lat., gr. enallage].

ENALÁGĂ s. n. figură de stil care constă în schimbarea unui element al discursului cu un altul. (< fr., gr. enallage)

*enalágă f., pl. e (vgr. enallagé, schimbare; lat. enállage. V. ipalagă și paralaghie. Gram. O figură sintactică care consistă în întrebuințarea unuĭ nume propriŭ îld. unu comun, ca: Cartaginezu îld. Hanibal.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

enalagă (gr. enallage „schimbare”), figură de stil (A) care constă în: a) substituirea între timpuri și moduri; ex. imperfect indicativ în locul optativului perfect: „Dacă tu știai problema astei vieți cu care lupt, Ai vedea că am cuvinte pana chiar să o fi rupt.” (Eminescu); b) transfer metonimic al adjectivului: „Umbra verde clarobscură, verdea-ntunecime a pădurii.” (Eminescu)

Intrare: enalagă
substantiv feminin (F6)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • enala
  • enalaga
plural
  • enalage
  • enalagele
genitiv-dativ singular
  • enalage
  • enalagei
plural
  • enalage
  • enalagelor
vocativ singular
plural
enalaghi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
enalagiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.