14 definiții pentru emplastru emblastru emplastron emplastrum


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

emplastru sn [At: FRĂȚILĂ, S. I. 58/8 / V: (înv) embl~, ~ron, ~m, im~ / Pl: ~re, (înv) ~uri / E: fr emplâtre, lat emplastrum, ngr ήμπλαστρον] Preparat farmaceutic plastic, solid, care are în compoziția sa săruri de plumb, rășini, cauciuc, medicamente și care se aplică pe piele pentru izolarea rănilor sau fixarea pansamentelor Si: cataplasmă, plasture.

EMPLÁSTRU, emplastre, s. n. Preparat farmaceutic solid, plastic, care are în compoziția sa săruri de plumb, rășini, cauciuc, medicamente și care se aplică pe piele pentru izolarea rănilor sau fixarea pansamentelor; plasture. – Din lat. emplastrum.

EMPLÁSTRU, emplastre, s. n. Preparat farmaceutic solid, plastic, care are în compoziția sa săruri de plumb, rășini, cauciuc, medicamente și care se aplică pe piele pentru izolarea rănilor sau fixarea pansamentelor; plasture. – Din lat. emplastrum.

EMPLÁSTRU, emplastre, s. n. Medicament de uz extern, compus dintr-o pastă vîscoasă, densă, întinsă pe o bucată de pînză, care se aplică pe un loc bolnav; plasture.

EMPLÁSTRU s.n. Preparat farmaceutic întins pe o bucată de pânză, care se aplică pe locul bolnav; (pop.) plasture. [După fr. emplâtre, gr. emplastron].

EMPLÁSTRU s. n. leucoplast. (< lat. emplastrum)

EMPLÁSTRU ~e n. Fâșie de pânză acoperită cu un preparat farmaceutic lipicios, care se lipește pe piele spre a feri o rană de infecție sau pentru a fixa un pansament; plasture. [Sil. em-plas-tru] /<lat. emplastrum

*emplástru m. și n., pl. e și urĭ (vgr. émplastron. V. pĭastru și plastron). Medicament cleĭos întins pe o bucată de pînză făcut ca să fie lipit pe pelea unuĭ bolnav. – Vechĭ, azĭ pop. blastru, bleastru, plastru, pleastru, blastur, bleastur, plastur, pleastur (după ngr. blástri, vsl. rus. plástyrĭ, pol. plastr, germ. pflaster). V. talion 1.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

emplástru s. n., art. emplástrul; pl. emplástre

emplástru s. n., art. emplástrul; pl. emplástre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EMPLÁSTRU s. v. plasture.

EMPLASTRU s. (FARM.) plasture, (înv.) sparadrap.

Intrare: emplastru
emplastru substantiv neutru
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emplastru
  • emplastrul
  • emplastru‑
plural
  • emplastre
  • emplastrele
genitiv-dativ singular
  • emplastru
  • emplastrului
plural
  • emplastre
  • emplastrelor
vocativ singular
plural
emblastru
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
emplastron
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
emplastrum
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)