2 intrări
8 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EMPIRIOCRITIC, -Ă, empiriocritici, -ce, adj. Care ține de empiriocriticism, propriu empiriocriticismului. [Pr.: -ri-o-] – Din rus. empiriokritik.
EMPIRIOCRITIC, -Ă, empiriocritici, -ce, adj. Care ține de empiriocriticism, propriu empiriocriticismului. [Pr.: -ri-o-] – Din rus. empiriokritik.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
empiriocritic, ~ă [At: DL / P: ~ri-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: rs емпириокритик] 1 a Care ține de empiriocriticism. 2 a Propriu empiriocriticismului. 3 a Referitor la empiriocriticism. 4 smf Adept al empiriocriticismului.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EMPIRIOCRITIC, -Ă, empiriocritici, -e, adj. Care ține de empiriocriticism, propriu empiriocriticismului. – Pronunțat: -ri-o-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EMPIRIOCRITIC, -Ă adj. Referitor la empiriocriticism. // s.m. și f. Adept al empiriocriticismului. [Pron. -ri-o-. / < empiriocriticism].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EMPIRIOCRITIC, -Ă adj., s. m. f. (adept) al empiriocriticismului. (< rus. empiriokritik)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
empiriocritic (desp. -ri-o-cri-) adj. m., pl. empiriocritici; f. empiriocritică, pl. empiriocritice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
empiriocritic (-ri-o-cri-) adj. m., pl. empiriocritici; f. empiriocritică, pl. empiriocritice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
empiriocritic adj. (sil. -ri-o-cri-) → critic
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -ri-o-cri-tic
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
- silabație: -ri-o-cri-tic
substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
empiriocritic, empiriocriticăadjectiv empiriocritică, empiriocriticesubstantiv feminin empiriocritic, empiriocriticisubstantiv masculin
- 1. (Adept) al empiriocriticismului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- empiriokritik DEX '98 DEX '09