6 definiții pentru emondație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EMONDÁȚIE, emondații, s. f. Emondaj. – Din fr. émondation.

EMONDÁȚIE, emondații, s. f. Emondaj. – Din fr. émondation.

emondație sf [At: DEX / Pl: ~ii / E: fr émondation] Emondaj (1).

EMONDÁȚIE s.f. Emondare. [Gen. -iei. / < fr. émondation].

EMONDÁȚIE s. f. emondare. (< fr. émondation)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

emondáție (-ți-e) s. f., art. emondáția (-ți-a), g.-d. art. emondáției; pl. emondáții, art. emondáțiile (-ți-i-)

emondáție s. f. (sil. -ți-e), art. emondáția (sil. -ți-a), g.-d. art. emondáției; pl. emondáții, art. emondáțiile (sil. -ți-i-)

Intrare: emondație
emondație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emondație
  • emondația
plural
  • emondații
  • emondațiile
genitiv-dativ singular
  • emondații
  • emondației
plural
  • emondații
  • emondațiilor
vocativ singular
plural

emondație

etimologie: