2 intrări
16 definiții
din care- explicative (10)
- morfologice (6)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EMOLIENT, -Ă, emolienți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a muia țesuturile congestionate sau înăsprite. 2. S. n. Medicament care înmoaie pielea și mucoasele. Lanolina este un emolient. ♦ Substanță grasă folosită la finisarea produselor textile pentru a le da moliciune, suplețe și luciu. [Pr.: -li-ent] – Din fr. émollient, lat. emolliens, -ntis.
emolient, ~ă [At: KRETZULESCU, M. 112/20 / P: ~li-ent / V: (nob) ~nția sf / S și: (rar) ~lli~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr émollient cf lat emolliens, -ntis] 1-2 sn, a (Medicament) care înmoaie țesuturile înăsprite, congestionate sau inflamate Si: (îvr) muietor. 3 sn Substanță folosită la finisarea produselor textile, pentru a le da moliciune, suplețe, luciu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EMOLIENT, -Ă, emolienți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a muia țesuturile congestionate sau înăsprite. 2. S. n. Medicament care moaie pielea și mucoasele. Lanolina este un emolient. ♦ Substanță grasă folosită la finisarea produselor textile pentru a le da moliciune, suplețe și luciu. [Pr.: -li-ent] – Din fr. émollient, lat. emolliens, -ntis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
EMOLIENT, -Ă, emolienți, -te, adj. (Despre o substanță medicamentoasă) Care are proprietatea de a muia țesuturile congestionate sau înăsprite. Substanță emolientă. ◊ (Substantivat) Doctorul a recomandat un emolient. – Pronunțat: -li-ent.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EMOLIENT, -Ă adj., s.n. (Substanță) care are proprietatea de a muia și a destinde țesuturile. [Pron. -li-ent. / < fr. émollient, cf. lat. emollire – a înmuia].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EMOLIENT, -Ă adj., s. n. (medicament) care calmează durerea prin înmuierea țesuturilor. ◊ (substanță) folosită la finisarea produselor textile pentru a le imprima moliciune și luciu. (< fr. émollient, lat. emolliens)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
EMOLIENT ~e n. 1) Medicament care are proprietatea de a muia pielea și mucoasele. 2) Substanță grasă folosită la finisarea textilelor, dându-le moliciune, finețe și luciu. [Sil. e-mo-li-ent] /<fr. émollient, lat. emolliens, ~ntis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
emolient a. care moaie părțile inflamate: cataplasm emolient.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*emoliént, -ă adj. (lat. e-mólliens, -éntis). Care moaĭe părțile inflamate: emplastru emolient. S. n., pl. e. Medicament care moaĭe părțile inflamate.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
emolienția sf vz emolient
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
emolient1 (desp. -li-ent) adj. m., pl. emolienți; f. emolientă, pl. emoliente
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
emolient2 (desp. -li-ent) s. n., pl. emoliente
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
emolient1 adj. m. (-li-ent), pl. emolienți; f. emolientă, pl. emoliente
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
emolient2 (-li-ent) s. n., pl. emoliente
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
emolient adj. m. (sil. -li-ent), pl. emolienți; f. sg. emolientă, pl. emoliente
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
emolient s. n. (sil. -li-ent), pl. emoliente
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -li-ent
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
- silabație: -li-ent
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
emolient, emolientăadjectiv
- 1. Care are proprietatea de a muia țesuturile congestionate sau înăsprite. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Substanță emolientă. DLRLC
-
etimologie:
- émollient DEX '09 DEX '98 DN
- emolliens, -ntis DEX '09 DEX '98 DN
emolient, emolientesubstantiv neutru
- 1. Medicament care moaie pielea și mucoasele. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Lanolina este un emolient. DEX '09 DEX '98
- Doctorul a recomandat un emolient. DLRLC
- 1.1. Substanță grasă folosită la finisarea produselor textile pentru a le da moliciune, suplețe și luciu. DEX '09 DEX '98 MDN '00
-
etimologie:
- émollient DEX '09 DEX '98 DN
- emolliens, -ntis DEX '09 DEX '98 DN