opțiuni
  • info

11 definiții pentru emolient (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EMOLIENT, -Ă, emolienți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a muia țesuturile congestionate sau înăsprite. 2. S. n. Medicament care înmoaie pielea și mucoasele. Lanolina este un emolient. ♦ Substanță grasă folosită la finisarea produselor textile pentru a le da moliciune, suplețe și luciu. [Pr.: -li-ent] – Din fr. émollient, lat. emolliens, -ntis.

emolient, ~ă [At: KRETZULESCU, M. 112/20 / P: ~li-ent / V: (nob) ~nția sf / S și: (rar) ~lli~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr émollient cf lat emolliens, -ntis] 1-2 sn, a (Medicament) care înmoaie țesuturile înăsprite, congestionate sau inflamate Si: (îvr) muietor. 3 sn Substanță folosită la finisarea produselor textile, pentru a le da moliciune, suplețe, luciu.

EMOLIENT, -Ă, emolienți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a muia țesuturile congestionate sau înăsprite. 2. S. n. Medicament care moaie pielea și mucoasele. Lanolina este un emolient. ♦ Substanță grasă folosită la finisarea produselor textile pentru a le da moliciune, suplețe și luciu. [Pr.: -li-ent] – Din fr. émollient, lat. emolliens, -ntis.

EMOLIENT, -Ă, emolienți, -te, adj. (Despre o substanță medicamentoasă) Care are proprietatea de a muia țesuturile congestionate sau înăsprite. Substanță emolientă. ◊ (Substantivat) Doctorul a recomandat un emolient. – Pronunțat: -li-ent.

EMOLIENT, -Ă adj., s.n. (Substanță) care are proprietatea de a muia și a destinde țesuturile. [Pron. -li-ent. / < fr. émollient, cf. lat. emollire – a înmuia].

EMOLIENT, -Ă adj., s. n. (medicament) care calmează durerea prin înmuierea țesuturilor. ◊ (substanță) folosită la finisarea produselor textile pentru a le imprima moliciune și luciu. (< fr. émollient, lat. emolliens)

emolient a. care moaie părțile inflamate: cataplasm emolient.

*emoliént, -ă adj. (lat. e-mólliens, -éntis). Care moaĭe părțile inflamate: emplastru emolient. S. n., pl. e. Medicament care moaĭe părțile inflamate.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

emolient1 (desp. -li-ent) adj. m., pl. emolienți; f. emolientă, pl. emoliente

emolient1 adj. m. (-li-ent), pl. emolienți; f. emolientă, pl. emoliente

emolient adj. m. (sil. -li-ent), pl. emolienți; f. sg. emolientă, pl. emoliente

Intrare: emolient (adj.)
emolient1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -li-ent info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emolient
  • emolientul
  • emolientu‑
  • emolientă
  • emolienta
plural
  • emolienți
  • emolienții
  • emoliente
  • emolientele
genitiv-dativ singular
  • emolient
  • emolientului
  • emoliente
  • emolientei
plural
  • emolienți
  • emolienților
  • emoliente
  • emolientelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

emolient, emolientăadjectiv

  • 1. Care are proprietatea de a muia țesuturile congestionate sau înăsprite. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Substanță emolientă. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.