2 intrări

20 de definiții

emoționat, ~ă a [At: LM / P: ~ți-o~ / Pl: ~ați, ~e / E: emoționa] (D. oameni) 1 Cuprins de emoție Si: impresionant, mișcat, pătruns, tulburat, zguduit. 2 Înduioșat.

EMOȚIONÁT, -Ă, emoționați, -te, adj. Cuprins de emoție. [Pr.: -ți-o-] – V. emoționa.

EMOȚIONÁT, -Ă, emoționați, -te, adj. Cuprins de emoție. [Pr.: -ți-o-] – V. emoționa.

EMOȚIONÁT, -Ă, emoționați, -te, adj. Cuprins de emoție; mișcat. Tinichigiul mi-a apucat emoționat mîna, ținîndu-mi-o strîns un timp într-a lui. SADOVEANU, N. F. 110. Tînărul mulțumește profund emoționat, după care salută și se retrage. SAHIA, U.R.S.S. 194. Evantia se frămînta emoționată. BART, E. 317. – Pronunțat: -ți-o-.

EMOȚIONÁT adj. 1. impresionat, înduioșat, mișcat, tulburat, (fig.) atins. (Om ~.) 2. v. sensibilizat. (Un public ~.)

emoționa [At: NEGULICI / P: ~ți-o~ / Pzi: ~nez / E: fr émotionner] 1 vr A fi cuprins de emoție Si: a se tulbura (1). 2 vt A provoca o emoție Si: a impresiona, a mișca. corectată

EMOȚIONÁ, emoționez, vb. I. Tranz. A produce, a cauza, a provoca o emoție; a impresiona. ♦ Refl. A fi cuprins de o emoție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionner.

EMOȚIONÁ, emoționez, vb. I. Tranz. A produce, a cauza, a provoca o emoție. ♦ Refl. A fi cuprins de o emoție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionner.

EMOȚIONÁ, emoționez, vb. I. Tranz. A produce (asupra cuiva), a provoca (cuiva) o emoție. Are o idee care îl emoționează și pe el. PAS, Z. I 122. ♦ Refl. A fi cuprins, stăpînit de o emoție. Caietele... și le întocmesc pe rînd... pe măsură ce învață să scrie și să se emoționeze de întîmplările vieții. BOGZA, C. O. 276. – Pronunțat: -ți-o-.

emoționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 emoționeáză

emoționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. emoționéz, 3 sg. și pl. emoționeáză

EMOȚIONÁ vb. 1. a impresiona, a înduioșa, a mișca, a tulbura, (fig.) a atinge, a pătrunde. (L-au ~ cele auzite.) 2. v. sensibiliza.)

EMOȚIONÁ vb. I. tr. A provoca, a produce o emoție. ♦ refl. A fi cuprins de emoție. [Pron. -ți-o-. / < fr. émotionner].

EMOȚIONÁ vb. I. tr. a provoca o emoție. II. refl. a fi cuprins de emoție. (< fr. émotionner)

A SE EMOȚIONÁ mă ~éz intranz. A fi cuprins de o emoție. 2) A ajunge în stare emotivă. /<fr. émotionner

A EMOȚIONÁ ~éz tranz. A face să se emoționeze. /<fr. émotionner

*emoționéz v. tr. (fr. émotionner, d. émotion, emoțiune). Mișc. turbur sufletu, produc emoțiune.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EMOȚIONAT adj. 1. impresionat, înduioșat, mișcat, tulburat, (fig.) atins. (Om ~.) 2. impresionat, sensibilizat. (Un public ~.)

EMOȚIONA vb. 1. a impresiona, a înduioșa, a mișca, a tulbura, (fig.) a atinge, a pătrunde. (L-au ~ cele auzite.) 2. a impresiona, a sensibiliza. (Arta îl ~ pe om.)

Intrare: emoționa
  • silabisire: -ți-o-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) emoționa emoționare emoționat emoționând singular plural
emoționea emoționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) emoționez (să) emoționez emoționam emoționai emoționasem
a II-a (tu) emoționezi (să) emoționezi emoționai emoționași emoționaseși
a III-a (el, ea) emoționea (să) emoționeze emoționa emoționă emoționase
plural I (noi) emoționăm (să) emoționăm emoționam emoționarăm emoționaserăm, emoționasem*
a II-a (voi) emoționați (să) emoționați emoționați emoționarăți emoționaserăți, emoționaseți*
a III-a (ei, ele) emoționea (să) emoționeze emoționau emoționa emoționaseră
Intrare: emoționat
emoționat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular emoționat emoționatul emoționa emoționata
plural emoționați emoționații emoționate emoționatele
genitiv-dativ singular emoționat emoționatului emoționate emoționatei
plural emoționați emoționaților emoționate emoționatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)