2 intrări

18 definiții

EMOȚIONÁT, -Ă, emoționați, -te, adj. Cuprins de emoție. [Pr.: -ți-o-] – V. emoționa.

EMOȚIONÁT, -Ă, emoționați, -te, adj. Cuprins de emoție. [Pr.: -ți-o-] – V. emoționa.

EMOȚIONÁT, -Ă, emoționați, -te, adj. Cuprins de emoție; mișcat. Tinichigiul mi-a apucat emoționat mîna, ținîndu-mi-o strîns un timp într-a lui. SADOVEANU, N. F. 110. Tînărul mulțumește profund emoționat, după care salută și se retrage. SAHIA, U.R.S.S. 194. Evantia se frămînta emoționată. BART, E. 317. – Pronunțat: -ți-o-.

EMOȚIONÁT adj. 1. impresionat, înduioșat, mișcat, tulburat, (fig.) atins. (Om ~.) 2. v. sensibilizat. (Un public ~.)

EMOȚIONÁ, emoționez, vb. I. Tranz. A produce, a cauza, a provoca o emoție; a impresiona. ♦ Refl. A fi cuprins de o emoție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionner.

EMOȚIONÁ, emoționez, vb. I. Tranz. A produce, a cauza, a provoca o emoție. ♦ Refl. A fi cuprins de o emoție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionner.

EMOȚIONÁ, emoționez, vb. I. Tranz. A produce (asupra cuiva), a provoca (cuiva) o emoție. Are o idee care îl emoționează și pe el. PAS, Z. I 122. ♦ Refl. A fi cuprins, stăpînit de o emoție. Caietele... și le întocmesc pe rînd... pe măsură ce învață să scrie și să se emoționeze de întîmplările vieții. BOGZA, C. O. 276. – Pronunțat: -ți-o-.

emoționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 emoționeáză

emoționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. emoționéz, 3 sg. și pl. emoționeáză

EMOȚIONÁ vb. 1. a impresiona, a înduioșa, a mișca, a tulbura, (fig.) a atinge, a pătrunde. (L-au ~ cele auzite.) 2. v. sensibiliza.)

EMOȚIONÁ vb. I. tr. A provoca, a produce o emoție. ♦ refl. A fi cuprins de emoție. [Pron. -ți-o-. / < fr. émotionner].

EMOȚIONÁ vb. I. tr. a provoca o emoție. II. refl. a fi cuprins de emoție. (< fr. émotionner)

A SE EMOȚIONÁ mă ~éz intranz. A fi cuprins de o emoție. 2) A ajunge în stare emotivă. /<fr. émotionner

A EMOȚIONÁ ~éz tranz. A face să se emoționeze. /<fr. émotionner

*emoționéz v. tr. (fr. émotionner, d. émotion, emoțiune). Mișc. turbur [!] sufletu, produc emoțiune.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EMOȚIONÁT adj. 1. impresionat, înduioșat, mișcat, tulburat, (fig.) atíns. (Om ~.) 2. impresionat, sensibilizat. (Un public ~.)

EMOȚIONÁ vb. 1. a impresiona, a înduioșa, a mișca, a tulbura, (fig.) a atínge, a pătrúnde. (L-au ~ cele auzite.) 2. a impresiona, a sensibiliza. (Arta îl ~ pe om.)

Intrare: emoționa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) emoționa emoționare emoționat emoționând singular plural
emoționea emoționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) emoționez (să) emoționez emoționam emoționai emoționasem
a II-a (tu) emoționezi (să) emoționezi emoționai emoționași emoționaseși
a III-a (el, ea) emoționea (să) emoționeze emoționa emoționă emoționase
plural I (noi) emoționăm (să) emoționăm emoționam emoționarăm emoționaserăm, emoționasem*
a II-a (voi) emoționați (să) emoționați emoționați emoționarăți emoționaserăți, emoționaseți*
a III-a (ei, ele) emoționea (să) emoționeze emoționau emoționa emoționaseră
Intrare: emoționat
emoționat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular emoționat emoționatul emoționa emoționata
plural emoționați emoționații emoționate emoționatele
genitiv-dativ singular emoționat emoționatului emoționate emoționatei
plural emoționați emoționaților emoționate emoționatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)