2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

emitere sf [At: IORGOVICI, O. 52/16 / Pl: ~ri / E: emite] 1 Promulgare a unei legi. 2 Producere și propagare în mediul înconjurător a radiațiilor, a undelor etc. 3 Transmitere a unui mesaj la distanță mare cu ajutorul undelor electromagnetice. 4 Articulare a unor sunete, strigăte, exclamații etc. 5 Enunțare a unei idei, teorii, concluzii etc. 6 Punere în circulație a unor monede, a unor bilete de bancă, obligațiuni, acțiuni etc. 7 Eliberare (8). 8 (Rar) Emisiune (12). 9 Formulare a unei citații.

EMÍTERE, emiteri, s. f. Faptul de a emite.V. emite.

EMÍTERE, emiteri, s. f. Faptul de a emite; emisiune (1). – V. emite.

EMÍTERE, emiteri, s. f. Faptul de a emite.

emite vt [At: TELEGRAFUL (1854), 241/9 / Pzi: emit / E: lat emittere cf fr émettre] 1 (D. organe de stat, organizații politice sau obștești, persoane oficiale etc.; c.i. legi, decrete, hotărâri, mandate, note oficiale etc.) A elabora și a face cunoscut în mod oficial Si: a promulga. 2 (D. corpuri, substanțe, dispozitive etc.; c.i. radiații, unde, fascicule etc.) A produce și a propaga în mediul înconjurător. 3 (D. aparate sau instalații de telecomunicații) A transmite un mesaj la distanță cu ajutorul undelor electromagnetice. 4 (C.i. exclamații, strigăte, sunete etc.) A articula. 5 (C.i. opinii, idei, concluzii, teorii etc.) A enunța. 6 (D. state, bănci naționale, instituții financiare; c.i. bilete de bancă, monede, obligațiuni, acțiuni etc.) A pune în circulație. 7 A elibera (4).

EMÍTE, emít, vb. III. Tranz. 1. A enunța, a exprima, a lansa o părere, o teorie etc. ♦ A transmite, a anunța. 2. A elabora un act normativ. ♦ A pune în circulație o bancnotă, o hârtie de valoare etc. 3. A produce gaze, radiații etc. care se pot propaga în mediul înconjurător. – Din lat. emittere. Cf. fr. émettre.

EMÍTE, emit, vb. III. Tranz. 1. A enunța, a exprima, a lansa o părere, o teorie etc. ♦ A transmite, a anunța. 2. A elabora, a scoate, a da o lege, un decret etc. ♦ A pune în circulație o bancnotă, o hârtie de valoare etc. 3. A produce gaze, radiații etc. care se pot propagă în mediul înconjurător. – Din lat. emittere. Cf. fr. émettre.

EMÍTE, emít, vb. III. Tranz. 1. (Cu privire la păreri, idei, teorii etc.) A enunța, a da la iveală, a exprima, a lansa. Această părere... n-aș emite-o tocmai asupra unor versuri alcătuite de mine. MACEDONSKI, O. IV 81. 2. (Cu privire la acte ale organelor de stat etc.) A elabora pentru a fi pus în aplicare; a da, a scoate. Prezidiul Marii Adunări Naționale emite decrete. ♦ (Fin.; cu privire la hîrtii de valoare, bancnote etc.) A pune în circulație. 3. (Despre un corp sau un dispozitiv) A produce radiații care se pot propaga în mediul înconjurător; a împrăștia, a răspîndi. Soarele emite căldură. Orga emite sunete grave.E pretutindeni un foșnet de fire de borangic, de pînze de păianjen care emit sunete corespunzătoare. BOGZA, C. O. 387.

EMÍTE vb. III. tr. 1. A lansa, a enunța, a exprima, a spune (o părere, o teorie). 2. A elabora, a pune în vigoare (o lege, un decret etc.). ♦ A pune în circulație (bancnote, hârtii de valoare etc.). 3. A produce, a împrăștia, a răspândi radiații, unde electromagnetice etc. [P.i. emít. / < lat. emittere, cf. fr. émettre].

EMÍTE vb. tr. 1. a lansa, a enunța, a exprima (o părere, o teorie). 2. a elabora, a pune în vigoare (o lege, un decret etc.) ◊ a pune în circulație (bancnote, hârtii de valoare etc.). 3. a produce, a răspândi radiații, unde electromagnetice etc.; a transmite, a difuza. (< lat. emittere, după fr. émettre)

A EMÍTE emít tranz. 1) (ipoteze, teorii, opinii) A pune în circulație; a înainta; a promova. 2) (legi, decrete) A pune în vigoare în mod oficial; a elabora. 3)(bancnote, hârtii de valoare) A pune în circulație. 4) (adeverințe, acte oficiale) A pune la dispoziție ca urmare a unei solicitări. 5) (raze de lumină sau de căldură, unde electromagnetice sau sonore) A împrăștia în toate direcțiile; a transmite radial; a radia; a iradia. 6) (știri, vești, informații) A aduce la cunoștință publicului larg; a transmite; a comunica; a relata; a anunța; a difuza. /<lat. emittere

emite v. 1. a pune în circulațiune: a emite acțiuni pentru o întreprindere; 2. a produce în afară, a manifesta: a emite o opiniune.

*emít, -mís, a -míte v. tr. (lat. emíttere. V. ad-mit, trimet). Daŭ drumu, scot, arunc: a emite un mandat de arestare. Pun în circulațiune: a emite bilete de bancă. Exprim, manifest: a emite o dorință.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

emítere s. f., g.-d. art. emíterii; pl. emíteri

emítere s. f., g.-d. art. emíterii; pl. emíteri

emíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. emít, 1 pl. emítem; conj. prez. 3 să emítă; ger. emițấnd; part. emís

emíte vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. emít, 1 pl. emítem; conj. prez. 3 sg. și pl. emítă; part. emís


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EMÍTERE s. 1. elaborare, enunțare, expunere, formulare. (~ unei noi teorii asupra...) 2. transmitere. (~ unui program radiofonic.) 3. v. pronunțare. 4. producere. (~ unor sunete armonioase.) 5. emisiune. (~ unor hârtii de valoare.) 6. (JUR.) lansare. (~ unui mandat de arestare.)

EMITERE s. 1. elaborare, enunțare, expunere, formulare. (~ unei noi teorii asupra...) 2. transmitere. (~ unui program radiofonic.) 3. articulare, articulație, pronunțare, pronunție, rostire, (înv.) prozodie. (~ deslușită a sunetelor.) 4. producere. (~ unor sunete armonioase.) 5. emisiune. (~ unor hîrtii de valoare.) 6. lansare. (~ unui mandat de arestare.)

EMÍTE vb. 1. a elabora, a enunța, a expune, a formula. (A ~ o nouă teorie.) 2. a transmite. (Radioul ~ pe diverse lungimi de undă.) 3. v. pronunța. 4. a produce, a scoate. (~ sunete armonioase.) 5. v. scoate. 6. a scoate. (A ~ noi monede.) 7. (JUR.) a lansa. (A ~ un mandat de arestare.) 8. v. emana. 9. v. degaja.

arată toate definițiile

Intrare: emitere
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emitere
  • emiterea
plural
  • emiteri
  • emiterile
genitiv-dativ singular
  • emiteri
  • emiterii
plural
  • emiteri
  • emiterilor
vocativ singular
plural
Intrare: emite
verb (VT623)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • emite
  • emitere
  • emis
  • emisu‑
  • emițând
  • emițându‑
singular plural
  • emite
  • emiteți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • emit
(să)
  • emit
  • emiteam
  • emisei
  • emisesem
a II-a (tu)
  • emiți
(să)
  • emiți
  • emiteai
  • emiseși
  • emiseseși
a III-a (el, ea)
  • emite
(să)
  • emi
  • emitea
  • emise
  • emisese
plural I (noi)
  • emitem
(să)
  • emitem
  • emiteam
  • emiserăm
  • emiseserăm
  • emisesem
a II-a (voi)
  • emiteți
(să)
  • emiteți
  • emiteați
  • emiserăți
  • emiseserăți
  • emiseseți
a III-a (ei, ele)
  • emit
(să)
  • emi
  • emiteau
  • emiseră
  • emiseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)