opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EMITENT, -Ă, emitenți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care emite hârtii de valoare, bancnote etc. 2. S. m. (Lingv.) Emițător. 3. S. m. Organism (stat, companie publică sau privată, organism internațional) care lansează un împrumut. – Din lat. emittens, -ntis, it. emittente.

emitent, ~ă a [At: PUȘCARIU, L. R. I, 2 / Pl: ~nți, ~e / E: lat emittens, -ntis] 1-2 Care emite (2, 6) Si: emițător (1, 7).

EMITENT, -Ă, emitenți, -te, adj. Care emite hârtii de valoare, bancnote etc. – Din lat. emittens, -ntis, it. emittente.

EMITENT, -Ă, emitenți, -te, adj. Care emite hîrtii de valoare, bancnote etc.

EMITENT, -Ă adj. Care emite (hîrtii de valoare, bancnote, unde electromagnetice etc.). [Cf. lat. emittens].

EMITENT, -Ă adj. care emite (hârtii de valoare, bancnote, unde) (< it. emittente, lat. emittens)

EMITENT ~tă (~ți, ~te) Care emite (bancnote, hârtii de valoare etc.). /<lat. emittens, ~ntis

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!emitent adj. m., s. m., pl. emitenți; adj. f., s. f. emitentă, pl. emitente

!emitent adj. m., s. m., pl. emitenți; adj. f. emitentă, pl. emitente

emitent adj. m., pl. emitenți; f. sg. emitentă, pl. emitente

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EMITENT s. (FIN.) trăgător. (~ al unei polițe.)

EMITENT s. (FIN.) trăgător. (~ al unei polițe.)

Intrare: emitent (adj.)
emitent1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emitent
  • emitentul
  • emitentu‑
  • emitentă
  • emitenta
plural
  • emitenți
  • emitenții
  • emitente
  • emitentele
genitiv-dativ singular
  • emitent
  • emitentului
  • emitente
  • emitentei
plural
  • emitenți
  • emitenților
  • emitente
  • emitentelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: emitent (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emitent
  • emitentul
  • emitentu‑
plural
  • emitenți
  • emitenții
genitiv-dativ singular
  • emitent
  • emitentului
plural
  • emitenți
  • emitenților
vocativ singular
  • emitentule
  • emitente
plural
  • emitenților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

emitent, emitentăadjectiv

  • 1. Care emite hârtii de valoare, bancnote etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

emitent, emitențisubstantiv masculin

  • 1. lingvistică Emițător. DEX '09
    sinonime: emițător
  • 2. Organism (stat, companie publică sau privată, organism internațional) care lansează un împrumut. DEX '09
    sinonime: trăgător
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.