4 definiții pentru emitent (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EMITÉNT, -Ă, emitenți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care emite hârtii de valoare, bancnote etc. 2. S. m. (Lingv.) Emițător. 3. S. m. Organism (stat, companie publică sau privată, organism internațional) care lansează un împrumut. – Din lat. emittens, -ntis, it. emittente.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!emitént adj. m., s. m., pl. emiténți; adj. f. emiténtă, pl. emiténte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EMITÉNT s. (FIN.) trăgător. (~ al unei polițe.)

EMITENT s. (FIN.) trăgător. (~ al unei polițe.)

Intrare: emitent (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emitent
  • emitentul
  • emitentu‑
plural
  • emitenți
  • emitenții
genitiv-dativ singular
  • emitent
  • emitentului
plural
  • emitenți
  • emitenților
vocativ singular
  • emitentule
  • emitente
plural
  • emitenților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

emitent (s.m.)

etimologie: