emistih sn [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / S și: (înv) ~ich / V: (îvr) hemistic, h~ / Pl: ~uri, (înv) ~e / E: fr hémistiche, lat hemistihum] Fiecare dintre cele două jumătăți de vers, despărțite prin cezură. corectată

EMISTÍH, emistihuri, s. n. Fiecare dintre cele două jumătăți ale unui vers (despărțite prin cezură). – Variantă: hemistíh s. n.

EMISTÍH s.n. Fiecare dintre cele două jumătăți de vers despărțite prin cezură. [Var. hemistih s.n. / < fr. hémistiche, cf. gr. hemi – jumătate, stichos – vers].

EMISTÍH s. n. fiecare dintre cele două jumătăți ale unui vers, despărțite prin cezură. (< fr. hémistiche, lat. hemistichium)

EMISTÍH ~uri n. Fiecare dintre cele două jumătăți ale unui vers, despărțite de cezură. [Sil. -mi-stih] /<fr. hémistiche, lat. hemistichium

emistih n. jumătatea unui vers.

*emistíh n., pl. urĭ (vgr. ῾emistihos și ῾emistihion. V. stih). Jumătate de vers.

HEMISTÍH s. n. V. emistih.

HEMISTÍH s.n. v. emistih.

!emistíh (-mis-tih/-mi-stih) s. n., pl. emistíhuri

emistíh s. n. (sil. mf. -stih), pl. emistíhuri

emistih

emistih, -huri.

EMISTÍH s. (LIT.) (înv.) semistih. (~ al unui vers.)

EMISTIH s. (LIT.) (înv.) semistih. (~ al unui vers.)

EMISTIH sau HEMISTIH (< fr. hemistiche ; gr. hemistichion, jumătate de vers) Una din cele două jumătăți ale unui vers, separate prin cezură. Ex. Ale turnurilor umbre – peste unde stau culcate... (GR. ALEXANDRESCU, Umbra lui Mircea. La Cozia) De multe ori emistihurile nu sînt egale. Bietele paseri gonite de vînt, – și purtate ca frunza... (G. Coșbuc, După furtună)

EMI-, v. HEMI-. □ ~sferă (hemisferă) (v. -sferă), s. f., 1. Jumătate dintr-o sferă. 2. Fiecare din cele două părți simetrice ale creierului mare, de formă eliptică. 3. Fiecare din cele două jumătăți ale sferei cerești sau terestre, delimitate de ecuatorul ceresc, respectiv de ecuatorul terestru și de primul meridian; ~stih (hemistih) (v. -stih), s. n., fiecare din cele două jumătăți ale unui vers, despărțite de cezură.