19 definiții pentru emistih hemistih


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

emistih sn [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / S și: (înv) ~ich / V: (îvr) hemistic, h~ / Pl: ~uri, (înv) ~e / E: fr hémistiche, lat hemistihum] Fiecare dintre cele două jumătăți de vers, despărțite prin cezură. corectată

EMISTÍH, emistihuri, s. n. Fiecare dintre cele două jumătăți ale unui vers (despărțite prin cezură). – Din fr. hémistiche, lat. hemistichium.

EMISTÍH, emistihuri, s. n. Fiecare dintre cele două jumătăți ale unui vers (despărțite prin cezură). – Din fr. hémistiche, lat. hemistichium.

EMISTÍH, emistihuri, s. n. Fiecare dintre cele două jumătăți ale unui vers (despărțite prin cezură). – Variantă: hemistíh s. n.

EMISTÍH s.n. Fiecare dintre cele două jumătăți de vers despărțite prin cezură. [Var. hemistih s.n. / < fr. hémistiche, cf. gr. hemi – jumătate, stichos – vers].

EMISTÍH s. n. fiecare dintre cele două jumătăți ale unui vers, despărțite prin cezură. (< fr. hémistiche, lat. hemistichium)

EMISTÍH ~uri n. Fiecare dintre cele două jumătăți ale unui vers, despărțite de cezură. [Sil. -mi-stih] /<fr. hémistiche, lat. hemistichium

*emistíh n., pl. urĭ (vgr. ῾emistihos și ῾emistihion. V. stih). Jumătate de vers.

HEMISTÍH s. n. v. emistih.

HEMISTÍH s. n. V. emistih.

HEMISTÍH s.n. v. emistih.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!emistíh (-mis-tih/-mi-stih) s. n., pl. emistíhuri

emistíh s. n. (sil. mf. -stih), pl. emistíhuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EMISTÍH s. (LIT.) (înv.) semistih. (~ al unui vers.)

EMISTIH s. (LIT.) (înv.) semistih. (~ al unui vers.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

EMISTIH sau HEMISTIH (< fr. hemistiche ; gr. hemistichion, jumătate de vers) Una din cele două jumătăți ale unui vers, separate prin cezură. Ex. Ale turnurilor umbre – peste unde stau culcate... (GR. ALEXANDRESCU, Umbra lui Mircea. La Cozia) De multe ori emistihurile nu sînt egale. Bietele paseri gonite de vînt, – și purtate ca frunza... (G. Coșbuc, După furtună)

EMI-, v. HEMI-.~sferă (hemisferă) (v. -sferă), s. f., 1. Jumătate dintr-o sferă. 2. Fiecare din cele două părți simetrice ale creierului mare, de formă eliptică. 3. Fiecare din cele două jumătăți ale sferei cerești sau terestre, delimitate de ecuatorul ceresc, respectiv de ecuatorul terestru și de primul meridian; ~stih (hemistih) (v. -stih), s. n., fiecare din cele două jumătăți ale unui vers, despărțite de cezură.

Intrare: emistih
  • silabație: e-mis-tih, e-mi-stih
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emistih
  • emistihul
  • emistihu‑
plural
  • emistihuri
  • emistihurile
genitiv-dativ singular
  • emistih
  • emistihului
plural
  • emistihuri
  • emistihurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hemistih
  • hemistihul
  • hemistihu‑
plural
  • hemistihuri
  • hemistihurile
genitiv-dativ singular
  • hemistih
  • hemistihului
plural
  • hemistihuri
  • hemistihurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

emistih hemistih

  • 1. Fiecare dintre cele două jumătăți ale unui vers (despărțite prin cezură).
    surse: DEX '98 DLRLC DN sinonime: semistih

etimologie: