18 definiții pentru emistih hemistih

emistih sn [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / S și: (înv) ~ich / V: (îvr) hemistic, h~ / Pl: ~uri, (înv) ~e / E: fr hémistiche, lat hemistihum] Fiecare dintre cele două jumătăți de vers, despărțite prin cezură. corectată

EMISTÍH, emistihuri, s. n. Fiecare dintre cele două jumătăți ale unui vers (despărțite prin cezură). – Din fr. hémistiche, lat. hemistichium.

EMISTÍH, emistihuri, s. n. Fiecare dintre cele două jumătăți ale unui vers (despărțite prin cezură). – Din fr. hémistiche, lat. hemistichium.

EMISTÍH, emistihuri, s. n. Fiecare dintre cele două jumătăți ale unui vers (despărțite prin cezură). – Variantă: hemistíh s. n.

!emistíh (-mis-tih/-mi-stih) s. n., pl. emistíhuri

emistíh s. n. (sil. mf. -stih), pl. emistíhuri

EMISTÍH s. (LIT.) (înv.) semistih. (~ al unui vers.)

EMISTÍH s.n. Fiecare dintre cele două jumătăți de vers despărțite prin cezură. [Var. hemistih s.n. / < fr. hémistiche, cf. gr. hemi – jumătate, stichos – vers].

EMISTÍH s. n. fiecare dintre cele două jumătăți ale unui vers, despărțite prin cezură. (< fr. hémistiche, lat. hemistichium)

EMISTÍH ~uri n. Fiecare dintre cele două jumătăți ale unui vers, despărțite de cezură. [Sil. -mi-stih] /<fr. hémistiche, lat. hemistichium

*emistíh n., pl. urĭ (vgr. ῾emistihos și ῾emistihion. V. stih). Jumătate de vers.

HEMISTÍH s. n. V. emistih.

HEMISTÍH s.n. v. emistih.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EMISTIH s. (LIT.) (înv.) semistih. (~ al unui vers.)

EMI-, v. HEMI-.~sferă (hemisferă) (v. -sferă), s. f., 1. Jumătate dintr-o sferă. 2. Fiecare din cele două părți simetrice ale creierului mare, de formă eliptică. 3. Fiecare din cele două jumătăți ale sferei cerești sau terestre, delimitate de ecuatorul ceresc, respectiv de ecuatorul terestru și de primul meridian; ~stih (hemistih) (v. -stih), s. n., fiecare din cele două jumătăți ale unui vers, despărțite de cezură.

Intrare: emistih
  • silabație: e-mis-tih, e-mi-stih
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular emistih emistihul
plural emistihuri emistihurile
genitiv-dativ singular emistih emistihului
plural emistihuri emistihurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hemistih hemistihul
plural hemistihuri hemistihurile
genitiv-dativ singular hemistih hemistihului
plural hemistihuri hemistihurilor
vocativ singular
plural

emistih hemistih

  • 1. Fiecare dintre cele două jumătăți ale unui vers (despărțite prin cezură).
    surse: DEX '98 DLRLC DN sinonime: semistih

etimologie: