emistih sn [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / S și: (înv) ~ich / V: (îvr) hemistic, h~ / Pl: ~uri, (înv) ~e / E: fr hémistiche, lat hemistihum] Fiecare dintre cele două jumătăți de vers, despărțite prin cezură. corectată

EMISTÍH, emistihuri, s. n. Fiecare dintre cele două jumătăți ale unui vers (despărțite prin cezură). – Din fr. hémistiche, lat. hemistichium.

EMISTÍH, emistihuri, s. n. Fiecare dintre cele două jumătăți ale unui vers (despărțite prin cezură). – Din fr. hémistiche, lat. hemistichium.

EMISTÍH, emistihuri, s. n. Fiecare dintre cele două jumătăți ale unui vers (despărțite prin cezură). – Variantă: hemistíh s. n.

!emistíh (-mis-tih/-mi-stih) s. n., pl. emistíhuri

emistíh s. n. (sil. mf. -stih), pl. emistíhuri

EMISTÍH s. (LIT.) (înv.) semistih. (~ al unui vers.)

EMISTÍH s.n. Fiecare dintre cele două jumătăți de vers despărțite prin cezură. [Var. hemistih s.n. / < fr. hémistiche, cf. gr. hemi – jumătate, stichos – vers].

EMISTÍH s. n. fiecare dintre cele două jumătăți ale unui vers, despărțite prin cezură. (< fr. hémistiche, lat. hemistichium)

EMISTÍH ~uri n. Fiecare dintre cele două jumătăți ale unui vers, despărțite de cezură. [Sil. -mi-stih] /<fr. hémistiche, lat. hemistichium

emistih n. jumătatea unui vers.

*emistíh n., pl. urĭ (vgr. ῾emistihos și ῾emistihion. V. stih). Jumătate de vers.

HEMISTÍH s. n. v. emistih.

HEMISTÍH s. n. V. emistih.

HEMISTÍH s. n. v. emistih.

HEMISTÍH s.n. v. emistih.

EMISTIH s. (LIT.) (înv.) semistih. (~ al unui vers.)

EMI-, v. HEMI-. □ ~sferă (hemisferă) (v. -sferă), s. f., 1. Jumătate dintr-o sferă. 2. Fiecare din cele două părți simetrice ale creierului mare, de formă eliptică. 3. Fiecare din cele două jumătăți ale sferei cerești sau terestre, delimitate de ecuatorul ceresc, respectiv de ecuatorul terestru și de primul meridian; ~stih (hemistih) (v. -stih), s. n., fiecare din cele două jumătăți ale unui vers, despărțite de cezură.