22 de definiții pentru emisferă hemisferă emisfer emisferiu emisfero (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

emisfe sf [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 230 / V: emisfer sn, ~riu (Pl: ~ii, ~iuri) sn, ~ro sn, hemisfer sn, h~ (Pl: ~re, înv ~rii), hemisfor sn, imesferion sn, imi~, imisferion sn / Pl: ~re / E: fr hemisphère, lat hemisphaerium] 1 Fiecare din cele două jumătăți ale unei sfere. 2 (Ggf) Fiecare dintre cele două jumătăți ale sferei terestre mărginite de ecuatorul terestru și meridianul de referință. 3 (Îs) ~ra nordică (sau de nord, boreală, septentrională, înv, de miazănoapte, despre nord, de sus) Jumătatea de nord a sferei terestre mărginită de ecuator și cuprinzând Polul Nord. 4 (Îs) ~ra sudică (sau de sud, australă, meridională, înv, de miazăzi, de la amiazăzi, despre miazăzi, de jos, imisferiul del inferior) Jumătatea de sud a sferei terestre mărginită de ecuator și cuprinzând Polul Sud. 5 (Îs) ~ra orientală (sau estică, de est, înv, răsăritului, despre răsărit, răsăritală) Jumătate a sferei terestre situată la est de meridianul zero. 6 (Îs) ~ra occidentală (sau vestică, de vest, înv, apusului, apusală) Jumătate a sferei terestre situată la vest de meridianul zero. 7 (Înv) Ecuator. 8 (Med; îs ~ cerebrală) Fiecare dintre cele două jumătăți ale creierului mare. 9 (Șîs ~ cerebeloasă) Fiecare dintre cele două jumătăți ale creierului mic. 10 (Ast) Fiecare dintre cele două jumătăți ale sferei cerești determinate de ecuatorul ceresc. 11 (Îs) ~ra boreală (sau nordică) Jumătatea de nord a sferei cerești mărginită de ecuatorul ceresc și cuprinzând Polul Nord. 12 (Îs) ~ra australă (sau sudică) Jumătatea de sud a sferei cerești mărginită de ecuatorul ceresc și cuprinzând Polul Sud. corectată

EMISFÉRĂ, emisfere, s. f. 1. (Geom.) Jumătate dintr-o sferă. 2. Fiecare dintre cele două jumătăți ale sferei cerești sau terestre, mărginite de ecuatorul ceresc, respectiv de ecuatorul terestru, și de meridianul de referință. 3. (Anat.; în sintagma) Emisfere cerebrale = cele două jumătăți simetrice ale creierului mare. – Din fr. hémisphère, lat. hemisphaerium.

EMISFÉRĂ, emisfere, s. f. 1. (Geom.) Jumătate dintr-o sferă. 2. Fiecare dintre cele două jumătăți ale sferei cerești sau terestre, mărginite de ecuatorul ceresc, respectiv de ecuatorul terestru, și de meridianul de referință. 3. (Anat.; în sintagma) Emisfere cerebrale = cele două jumătăți simetrice ale creierului mare. – Din fr. hémisphère, lat. hemisphaerium.

EMISFÉRĂ, emisfere, s. f. 1. (Geom.) Jumătatea unei sfere. 2. Fiecare dintre cele două jumătăți ale globului pămîntesc, determinate de ecuator sau de primul meridian. Pămîntul fiind un corp sferic, ecuatorul împarte pămîntul în două emisfere, numite după cei doi poli: emisfera nordică și emisfera sudică. GEOGRAFIA Fiz. 24. ♦ (Astron.) Fiecare dintre cele două jumătăți ale sferei cerești, determinate de ecuatorul sau de primul meridian al acestei sfere. Emisfera inferioară. Emisfera superioară. 3. (În expr.) Emisferă cerebrală = fiecare dintre cele două jumătăți ale creierului mare. – Variantă: hemisféră s. f.

EMISFÉRĂ s.f. Jumătate de sferă. ◊ Emisferă cerebrală = fiecare dintre cele două jumătăți ale creierului mare. ♦ Fiecare dintre cele două jumătăți ale globului pământesc, delimitate de primul meridian sau de ecuator. ♦ Fiecare dintre cele două jumătăți ale sferei cerești. [Var. hemisferă s.f. / < fr. hémisphère, cf. gr. hemi – jumătate, sphaira – sferă].

EMISFÉRĂ s. f. 1. (mat.) jumătate dintr-o sferă. ♦ ~ cerebrală = fiecare dintre cele două jumătăți ale creierului mare. 2. fiecare dintre cele două jumătăți ale sferei cerești sau terestre delimitate de ecuatorul ceresc, respectiv, de cel terestru și de primul meridian. (< fr. hémisphère)

EMISFÉRĂ ~e f. 1) Jumătate de sferă. 2) Fiecare din cele două jumătăți ale globului pământesc sau ale sferei cerești. ~ nordică. ~ sudică. 3): ~ cerebrală fiecare dintre cele două jumătăți ale creierului mare. [Sil. e-mi-sfe-ră] /<fr. hémisphere, lat. hemisphaerium

emisferă f. 1. jumătate dintr’o sferă; 2. jumătate din globul pământesc.

HEMISFÉRĂ s. f. v. emisferă.

HEMISFÉRĂ s.f. v. emisferă.

*emisfér n., pl. e (vgr. ῾emi-sphairion). Jumătate de sferă. Fie-care din cele doŭă jumătățĭ ale globuluĭ terestru saŭ ale sfereĭ cereștĭ separate de ecŭatoru pămîntuluĭ saŭ al ceruluĭ. Emisferele din Magdeburg (numite așa după Otto de Gericke, care la 1654, pe cînd era primaru Magdeburguluĭ, a făcut întîĭa oară experiența), niște jumătățĭ de sferă metalice cave care se aplică exact una pe alta și în care se face vid. Ne maĭ suferind atuncĭ de cît presiunea aeruluĭ de afară, ele se țin așa de tare una de alta, în cît trebuĭe forța maĭ multor caĭ ca să le separĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!emisféră (-mis-fe-/-mi-sfe-) s. f., g.-d. art. emisférei; pl. emisfére

emisféră s. f. (sil. mf. -sfe-) → sferă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EMISFÉRĂ s. 1. (MAT.) (rar) semisferă. 2. (GEOGR.) (înv.) semiglob.

EMISFE s. 1. (MAT.) (rar) semisferă. 2. (GEOGR.) (înv.) semiglob.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

EMI-, v. HEMI-.~sferă (hemisferă) (v. -sferă), s. f., 1. Jumătate dintr-o sferă. 2. Fiecare din cele două părți simetrice ale creierului mare, de formă eliptică. 3. Fiecare din cele două jumătăți ale sferei cerești sau terestre, delimitate de ecuatorul ceresc, respectiv de ecuatorul terestru și de primul meridian; ~stih (hemistih) (v. -stih), s. n., fiecare din cele două jumătăți ale unui vers, despărțite de cezură.

arată toate definițiile

Intrare: emisferă
emisferă substantiv feminin
  • silabație: e-mis-fe-ră, e-mi-sfe-ră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emisfe
  • emisfera
plural
  • emisfere
  • emisferele
genitiv-dativ singular
  • emisfere
  • emisferei
plural
  • emisfere
  • emisferelor
vocativ singular
plural
hemisferă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hemisfe
  • hemisfera
plural
  • hemisfere
  • hemisferele
genitiv-dativ singular
  • hemisfere
  • hemisferei
plural
  • hemisfere
  • hemisferelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emisfer
  • emisferul
  • emisferu‑
plural
  • emisfere
  • emisferele
genitiv-dativ singular
  • emisfer
  • emisferului
plural
  • emisfere
  • emisferelor
vocativ singular
plural
emisferiu substantiv neutru
substantiv neutru (N53)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emisferiu
  • emisferiul
  • emisferiu‑
plural
  • emisferii
  • emisferiile
genitiv-dativ singular
  • emisferiu
  • emisferiului
plural
  • emisferii
  • emisferiilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emisfero
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

emisferă hemisferă emisfer emisferiu emisfero

  • 1. geometrie Jumătate dintr-o sferă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: semisferă
  • 2. Fiecare dintre cele două jumătăți ale sferei cerești sau terestre, mărginite de ecuatorul ceresc, respectiv de ecuatorul terestru, și de meridianul de referință.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: semiglob 2 exemple
    exemple
    • Pămîntul fiind un corp sferic, ecuatorul împarte pămîntul în două emisfere, numite după cei doi poli: emisfera nordică și emisfera sudică. GEOGRAFIA Fiz. 24.
      surse: DLRLC
    • astronomie Emisfera inferioară. Emisfera superioară.
      surse: DLRLC
  • 3. anatomie (în) sintagmă Emisfere cerebrale = cele două jumătăți simetrice ale creierului mare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: