2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EMIGRÁNT, -Ă, emigranți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care emigrează; emigrat. – Din fr. émigrant.

EMIGRÁNT, -Ă, emigranți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care emigrează; emigrat. – Din fr. émigrant.

emigrant, ~ă [At: TEODOROVICI, P. 137 / Pl: ~nți, ~e / E: fr émigrant] 1 smf (De obicei urmat de determinări care indică naționalitatea) Persoană care emigrează (1) Si: emigrat. 2 smf Migrator (2). 3 a (Rar) Care emigrează (1).

EMIGRÁNT, -Ă, emigranți, -te, s. m. și f. Persoană care emigrează. V. băjenar. Mulțimea unor emigranți, pe cheiuri, înainte de plecarea vaporului. BOGZA, C. O. 210. Trimise o solie și la craiul Poloniei, poftindu-l ca să nu sprijinească pe dușmanul său, Ieremia Movilă, nici să dea ocrotire emigranților din Ardeal. BĂLCESCU, O. II 279.

EMIGRÁNT, -Ă s.m. și f. Persoană care emigrează. [Cf. fr. émigrant, it. emigrante].

EMIGRÁNT, -Ă s. m. f. cel care emigrează. (< fr. émigrant)

EMIGRÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care emigrează; care se află în emigrație. Populație ~tă. [Sil. -mi-grant] /<fr. émigrant

*emigránt, -ă adj. și s. (lat. émigrans, -ántis). Care emigrează.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!emigrant (expatriat) (-mi-grant) adj. m., s. m., pl. emigranți; adj. f., s. f. emigrantă, pl. emigrante

emigránt s. m., adj. m. (sil. -grant), pl. emigránți; f. sg. emigrántă, g.-d. art. emigrántei, pl. emigránte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EMIGRÁNT s., adj. expatriat, pribeag.

EMIGRANT s., adj. expatriat, pribeag.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

emigrant, -ă, emigranți, -te s. m., s. f. evadat.

Intrare: emigrantă
  • silabație: e-mi-gran-tă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emigrantă
  • emigranta
plural
  • emigrante
  • emigrantele
genitiv-dativ singular
  • emigrante
  • emigrantei
plural
  • emigrante
  • emigrantelor
vocativ singular
  • emigrantă
  • emigranto
plural
  • emigrantelor
Intrare: emigrant (adj.)
emigrant1 (adj.) adjectiv
  • silabație: e-mi-grant info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emigrant
  • emigrantul
  • emigrantu‑
  • emigrantă
  • emigranta
plural
  • emigranți
  • emigranții
  • emigrante
  • emigrantele
genitiv-dativ singular
  • emigrant
  • emigrantului
  • emigrante
  • emigrantei
plural
  • emigranți
  • emigranților
  • emigrante
  • emigrantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

emigrant, emigranțisubstantiv masculin
emigrantă, emigrantesubstantiv feminin
emigrant, emigrantăadjectiv

  • 1. (Persoană) care emigrează. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Mulțimea unor emigranți, pe cheiuri, înainte de plecarea vaporului. BOGZA, C. O. 210. DLRLC
    • format_quote Trimise o solie și la craiul Poloniei, poftindu-l ca să nu sprijinească pe dușmanul său, Ieremia Movilă, nici să dea ocrotire emigranților din Ardeal. BĂLCESCU, O. II 279. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.