7 definiții pentru emigrat (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EMIGRÁT, -Ă, emigrați, -te, s. m. și f., adj. Emigrant. – V. emigra. Cf. fr. émigré.

emigrat, ~ă [At: HELIADE, O. II 408 / Pl: ~ați, ~e / E: emigra] 1 smf Emigrant (1) Si: refugiat. 2 smfa Migrator.

EMIGRÁT, -Ă, emigrați, -te, s. m. și f., adj. Emigrant. – Din fr. émigré.

EMIGRÁT, -Ă, emigrați, -te, s. m. și f. Persoană care a plecat din patria sa și s-a stabilit într-o țară străină, forțat de anumite împrejurări politice, economice etc.; expatriat. A călcat legea, forțînd ușa închisorii, în calitatea de membru al comitetului, ca să ajute un emigrat. CAMIL PETRESCU, T. II 583. În... această societate de emigrați și de localnici, două persoane numai îmi făcură o întipărire neștearsă. NEGRUZZI, S. I 218.

EMIGRÁT, -Ă s.m. și f. Emigrant. [Cf. fr. émigré].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

emigrát (-mi-grat) adj. m., s. m., pl. emigráți; adj. f., s. f. emigrátă, pl. emigráte

emigrát s. m., adj. m. (sil. -grat), pl. emigráți; f. sg. emigrátă, pl. emigráte

Intrare: emigrat (s.m.)
  • silabație: e-mi-grat
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emigrat
  • emigratul
  • emigratu‑
plural
  • emigrați
  • emigrații
genitiv-dativ singular
  • emigrat
  • emigratului
plural
  • emigrați
  • emigraților
vocativ singular
  • emigratule
  • emigrate
plural
  • emigraților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

emigrat, -ă emigrat (2) emigrată

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • A călcat legea, forțînd ușa închisorii, în calitatea de membru al comitetului, ca să ajute un emigrat. CAMIL PETRESCU, T. II 583.
      surse: DLRLC
    • În... această societate de emigrați și de localnici, două persoane numai îmi făcură o întipărire neștearsă. NEGRUZZI, S. I 218.
      surse: DLRLC

etimologie: