6 definiții pentru emigrat (s.m.)

EMIGRÁT, -Ă, emigrați, -te, s. m. și f., adj. Emigrant. – V. emigra. Cf. fr. émigré.

EMIGRÁT, -Ă, emigrați, -te, s. m. și f., adj. Emigrant. – Din fr. émigré.

EMIGRÁT, -Ă, emigrați, -te, s. m. și f. Persoană care a plecat din patria sa și s-a stabilit într-o țară străină, forțat de anumite împrejurări politice, economice etc.; expatriat. A călcat legea, forțînd ușa închisorii, în calitatea de membru al comitetului, ca să ajute un emigrat. CAMIL PETRESCU, T. II 583. În... această societate de emigrați și de localnici, două persoane numai îmi făcură o intipărire neștearsă. NEGRUZZI, S. I 218.

emigrát (-mi-grat) adj. m., s. m., pl. emigráți; adj. f., s. f. emigrátă, pl. emigráte

emigrát s. m., adj. m. (sil. -grat), pl. emigráți; f. sg. emigrátă, pl. emigráte

EMIGRÁT, -Ă s.m. și f. Emigrant. [Cf. fr. émigré].

Intrare: emigrat (s.m.)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular emigrat emigratul
plural emigrați emigrații
genitiv-dativ singular emigrat emigratului
plural emigrați emigraților
vocativ singular
plural