13 definiții pentru „emigrant”   declinări

EMIGRÁNT, -Ă, emigranți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care emigrează; emigrat. – Din fr. émigrant.

EMIGRÁNT, -Ă, emigranți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care emigrează; emigrat. – Din fr. émigrant.

EMIGRÁNT, -Ă, emigranți, -te, s. m. și f. Persoană care emigrează. V. b ă j e n a r. Mulțimea unor emigranți, pe cheiuri, înainte de plecarea vaporului. BOGZA, C. O. 210. Trimise o solie și la craiul Poloniei, poftindu-l ca să nu sprijinească pe dușmanul său, Ieremia Movilă, nici să dea ocrotire emigranților din Ardeal. BĂLCESCU, O. II 279.

!emigránt (expatriat) (-mi-grant) adj. m., s. m., pl. emigránți; adj. f., s. f. emigrántă, pl. emigránte

emigránt s. m., adj. m. (sil. -grant), pl. emigránți; f. sg. emigrántă, g.-d. art. emigrántei, pl. emigránte

EMIGRÁNT s., adj. expatriat, pribeag.

EMIGRÁNT, -Ă s.m. și f. Persoană care emigrează. [Cf. fr. émigrant, it. emigrante].

EMIGRÁNT, -Ă s. m. f. cel care emigrează. (< fr. émigrant)

EMIGRÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care emigrează; care se află în emigrație. Populație ~tă. [Sil. -mi-grant] /<fr. émigrant

*emigránt, -ă adj. și s. (lat. émigrans, -ántis). Care emigrează.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EMIGRÁNT s., adj. expatriat, pribeag.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

emigrant, -ă, emigranți, -te s. m., s. f. evadat.