2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EMIGRÁNT, -Ă, emigranți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care emigrează; emigrat. – Din fr. émigrant.

EMIGRÁNT, -Ă, emigranți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care emigrează; emigrat. – Din fr. émigrant.

emigrant, ~ă [At: TEODOROVICI, P. 137 / Pl: ~nți, ~e / E: fr émigrant] 1 smf (De obicei urmat de determinări care indică naționalitatea) Persoană care emigrează (1) Si: emigrat. 2 smf Migrator (2). 3 a (Rar) Care emigrează (1).

EMIGRÁNT, -Ă, emigranți, -te, s. m. și f. Persoană care emigrează. V. băjenar. Mulțimea unor emigranți, pe cheiuri, înainte de plecarea vaporului. BOGZA, C. O. 210. Trimise o solie și la craiul Poloniei, poftindu-l ca să nu sprijinească pe dușmanul său, Ieremia Movilă, nici să dea ocrotire emigranților din Ardeal. BĂLCESCU, O. II 279.

EMIGRÁNT, -Ă s.m. și f. Persoană care emigrează. [Cf. fr. émigrant, it. emigrante].

EMIGRÁNT, -Ă s. m. f. cel care emigrează. (< fr. émigrant)

EMIGRÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care emigrează; care se află în emigrație. Populație ~tă. [Sil. -mi-grant] /<fr. émigrant

*emigránt, -ă adj. și s. (lat. émigrans, -ántis). Care emigrează.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!emigránt (expatriat) (-mi-grant) adj. m., s. m., pl. emigránți; adj. f., s. f. emigrántă, pl. emigránte

emigránt s. m., adj. m. (sil. -grant), pl. emigránți; f. sg. emigrántă, g.-d. art. emigrántei, pl. emigránte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EMIGRÁNT s., adj. expatriat, pribeag.

EMIGRANT s., adj. expatriat, pribeag.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

emigrant, -ă, emigranți, -te s. m., s. f. evadat.

Intrare: emigrant (adj.)
emigrant1 (adj.) adjectiv
  • silabație: e-mi-grant info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emigrant
  • emigrantul
  • emigrantu‑
  • emigrantă
  • emigranta
plural
  • emigranți
  • emigranții
  • emigrante
  • emigrantele
genitiv-dativ singular
  • emigrant
  • emigrantului
  • emigrante
  • emigrantei
plural
  • emigranți
  • emigranților
  • emigrante
  • emigrantelor
vocativ singular
plural
Intrare: emigrant (s.m.)
  • silabație: e-mi-grant info
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emigrant
  • emigrantul
  • emigrantu‑
plural
  • emigranți
  • emigranții
genitiv-dativ singular
  • emigrant
  • emigrantului
plural
  • emigranți
  • emigranților
vocativ singular
  • emigrantule
  • emigrante
plural
  • emigranților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

emigrant, -ă emigrantă

  • 1. (Persoană) care emigrează.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: emigrat, -ă expatriat pribeag attach_file 2 exemple
    exemple
    • Mulțimea unor emigranți, pe cheiuri, înainte de plecarea vaporului. BOGZA, C. O. 210.
      surse: DLRLC
    • Trimise o solie și la craiul Poloniei, poftindu-l ca să nu sprijinească pe dușmanul său, Ieremia Movilă, nici să dea ocrotire emigranților din Ardeal. BĂLCESCU, O. II 279.
      surse: DLRLC

etimologie: