13 definiții pentru emigrant

EMIGRÁNT, -Ă, emigranți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care emigrează; emigrat. – Din fr. émigrant.

EMIGRÁNT, -Ă, emigranți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care emigrează; emigrat. – Din fr. émigrant.

EMIGRÁNT, -Ă, emigranți, -te, s. m. și f. Persoană care emigrează. V. b ă j e n a r. Mulțimea unor emigranți, pe cheiuri, înainte de plecarea vaporului. BOGZA, C. O. 210. Trimise o solie și la craiul Poloniei, poftindu-l ca să nu sprijinească pe dușmanul său, Ieremia Movilă, nici să dea ocrotire emigranților din Ardeal. BĂLCESCU, O. II 279.

!emigránt (expatriat) (-mi-grant) adj. m., s. m., pl. emigránți; adj. f., s. f. emigrántă, pl. emigránte

emigránt s. m., adj. m. (sil. -grant), pl. emigránți; f. sg. emigrántă, g.-d. art. emigrántei, pl. emigránte

EMIGRÁNT s., adj. expatriat, pribeag.

EMIGRÁNT, -Ă s.m. și f. Persoană care emigrează. [Cf. fr. émigrant, it. emigrante].

EMIGRÁNT, -Ă s. m. f. cel care emigrează. (< fr. émigrant)

EMIGRÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care emigrează; care se află în emigrație. Populație ~tă. [Sil. -mi-grant] /<fr. émigrant

*emigránt, -ă adj. și s. (lat. émigrans, -ántis). Care emigrează.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EMIGRÁNT s., adj. expatriat, pribeag.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

emigrant, -ă, emigranți, -te s. m., s. f. evadat.

Intrare: emigrant
emigrant
substantiv masculin și feminin (MF2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular emigrant emigrantul emigrantă emigranta
plural emigranți emigranții emigrante emigrantele
genitiv-dativ singular emigrant emigrantului emigrante emigrantei
plural emigranți emigranților emigrante emigrantelor
vocativ singular
plural