8 definiții pentru emendație emendațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EMENDÁȚIE, emendații, s. f. Faptul de a emenda. – Din lat. emendatio, fr. émendation.

EMENDÁȚIE, emendații, s. f. Faptul de a emenda. – Din lat. emendatio, fr. émendation.

emendație sf [At: LM / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr émendation, lat emendatio] (Liv) 1 Corectare. 2 Îmbunătățire.

EMENDÁȚIE s.f. Emendare. [Gen. -iei, var. emendațiune s.f. /< lat. emendatio, fr. émendation].

EMENDÁȚIE s. f. emendare. (< fr. émendation, lat. emendatio)

EMENDAȚIÚNE s.f. v. emendație.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

emendáție (-ți-e) s. f., art. emendáția (-ți-a), g.-d. art. emendáției; pl. emendáții, art. emendáțiile (-ți-i-)

emendáție s. f. (sil. -ți-e), art. emendáția (sil. -ți-a-), g.-d. art. emendáției; pl. emendáții, art. emendáțiile (sil. -ți-i-)

Intrare: emendație
emendație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emendație
  • emendația
plural
  • emendații
  • emendațiile
genitiv-dativ singular
  • emendații
  • emendației
plural
  • emendații
  • emendațiilor
vocativ singular
plural
emendațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emendațiune
  • emendațiunea
plural
  • emendațiuni
  • emendațiunile
genitiv-dativ singular
  • emendațiuni
  • emendațiunii
plural
  • emendațiuni
  • emendațiunilor
vocativ singular
plural

emendație emendațiune

  • 1. Faptul de a emenda.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: emendare

etimologie: