8 definiții pentru embriotomie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EMBRIOTOMIE, embriotomii, s. f. Tăiere a fetusului mort în interiorul uterului matern, când nu este posibilă o naștere normală. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryotomie.
EMBRIOTOMIE, embriotomii, s. f. Tăiere a fetusului mort în interiorul uterului matern, când nu este posibilă o naștere normală. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryotomie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
embriotomie sf [At: I. GOLESCU, C. / P: ~bri-o~ / Pl: ~ii / E: fr embryotomie] (Med) Intervenție chirurgicală care constă în tăierea fetusului mort în uterul mamei, atunci când nu este posibilă o naștere normală.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EMBRIOTOMIE s.f. (Med.) Tăiere intrauterină a fetusului mort în interiorul mamei cînd nu este posibilă o naștere normală. [Gen. -iei. / < fr. embryotomie].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EMBRIOTOMIE s. f. secționare intrauterină a fetusului, în cazul unei nașteri dificile. (< fr. embryotomie)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
embriotomie (desp. -bri-o-) s. f., art. embriotomia, g.-d. art. embriotomiei; pl. embriotomii, art. embriotomiile (desp. -mi-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
embriotomie (-bri-o-) s. f., art. embriotomia, g.-d. art. embriotomiei; pl. embriotomii, art. embriotomiile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
embriotomie s. f. (sil. -bri-o-), art. embriotomia, g.-d. art. embriotomiei; pl. embriotomii, art. embriotomiile
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
EMBRIO- „embrion, germen”. ◊ gr. embryon „fetus, germen, embrion” > fr. embryo-, germ. id., engl. id. > rom. embrio-. □ ~blast (v. -blast), s. n., parte a discului germinal din care se dezvoltă embrionul propriu-zis; ~cardie (v. -cardie), s. f., ritm cardiac patologic, care apare în miocarditele grave; ~ctonie (v. -ctonie), s. f., acțiune de suprimare a embrionului în matrice; ~fite (v. -fit), s. f. pl., grup de plante care, în cursul dezvoltării lor ontogenetice, formează un embrion; ~for (v. -for), adj., s. n., 1. adj., (Despre plante) Care generează și poartă embrioni. 2. s. n., Strat saciform și dilatat de celule care poartă embrionii din arhegoane, la licopodiacee. 3. s. n., Formațiune înconjurată de o membrană rezistentă, constituită din embrionul hexacant de cestode; ~ftorie (v. -ftorie), s. f., lezare toxică a embrionului; ~gen (v. -gen1), adj., care generează embrionul; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de transformare succesivă a oului și embrionului pînă la ecloziune sau naștere; sin. embriogenie; ~genie (v. -genie1), s. f., embriogeneză*; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină care se ocupă cu descrierea embrionului; ~id (v. -id), adj., care se aseamănă cu un embrion; sin. embriomorf; ~lemă (v. -lemă1), s. f., membrană extraembrionară; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în embriologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază stadiile de dezvoltare embrionară; ~morf (v. -morf), adj., embrioid*; ~nomie (v. -nomie), s. f., știință care se ocupă cu clarificarea embrionului; ~patie (v. -patie), s. f., maladie apărută în cursul dezvoltării embrionare; ~tocie (v. -tocie), s. f., expulzare spontană sau provocată a fătului din cavitatea uterină, înainte ca acesta să fie viabil; sin. avort; ~tom (v. -tom), s. n., 1. Instrument utilizat în embriotomie. 2. Somatotom*; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare intrauterină pe cale obstetricală a fătului mort; ~trof (v. -trof), adj., care furnizează substanțele nutritive folosite în timpul gestației; ~trofie (v. -trofie), s. f., ansamblu de procese prin care se asigură nutriția oului, a embrionului sau a fătului.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- silabație: em-bri-o-
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
embriotomie, embriotomiisubstantiv feminin
- 1. Tăiere a fetusului mort în interiorul uterului matern, când nu este posibilă o naștere normală. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- embryotomie DEX '09 DEX '98 DN