20 de definiții pentru embrion

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EMBRION, embrioni, s. m. 1. Produsul concepției în primele trei luni de viață la om. ♦ (Bot.) Corp multicelular situat în interiorul seminței, din care se formează plantula. 2. Fig. Început al unui lucru, al unei acțiuni etc.; prima fază a dezvoltării unui proces. [Pr.: -bri-on] – Din fr. embryon.

embrion sm [At: AMFILOHIE, G. F. 247v/7 / V: (înv) embrio, ~iu, emvr~, emvrione, ~e / S și: (înv) embryon / P: ~bri-on / E: fr embryon, it embrione, lat embryo, ngr εμβρυον] 1 (Blg) Prima stare a unui organism viu de la fecundarea ovulului până la formarea deplină a organelor. 2 Germen al unei plante, existent în sămânța din care va lua naștere o nouă plantă. 3 (Fig) Început al unui lucru, acțiuni etc. 4 (Fig) Prima fază a dezvoltării. 5 (Fig) Nucleu.

EMBRION, embrioni, s. m. 1. Nume dat oricărui organism din momentul fecundării ovulului până în momentul când toate organele sunt deplin formate și organismul este capabil de viață independentă. ♦ Germen al unei plante, existent în sămânța din care planta va lua naștere prin germinație. 2. Fig. Început al unui lucru, al unei acțiuni etc.; prima fază a dezvoltării unui proces. [Pr.: -bri-on] – Din fr. embryon.

EMBRION, embrioni, s. m. 1. Nume dat oricărui organism din momentul fecundării ovulului pînă în momentul cînd toate organele sînt deplin formate. O primă metodă [de hibridare vegetativă]... constă în adăugarea de gălbenuș embrionului de găină, în ou. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 357, 5/6. ♦ Germen al unei plante, existent în sămînța din care va lua naștere prin germinație o nouă plantă. Cînd ele [substanțele nutritive din sămînță] au fost consumate de embrion, acesta începe să-și caute și să acumuleze materii nutritive din mediul înconjurător, devenind astfel o plantă independentă. BOTANICA 24. 2. Fig. Început al unui lucru, al unei acțiuni, al unui plan etc.; prima fază a dezvoltării unei ființe sau a unui lucru, element din care se poate dezvolta ceva; germen. – Pronunțat: -bri-on.

EMBRION s.m. 1. (Biol.) Prima stare a unei ființe vii de la fecundarea ovulului pînă la formarea deplină a organelor. ♦ Germen al unei plante existent în sămînța din care va lua naștere prin germinație. 2. (Fig.) Început, germen de la care pornește un lucru, o acțiune. [Pl. -ni, (s.n.) -oane. / cf. fr., gr. embryon].

EMBRION s. m. 1. primul stadiu de dezvoltare a unui organism, de la fecundarea ovulului până la formarea deplină a organelor. ◊ germen al unei plante existente în sămânța din care aceasta va lua naștere prin germinație. 2. (fig.) început, germen de la care pornește un lucru, o acțiune. (< fr., gr. embryon)

EMBRION ~i m. 1) Fază inițială de dezvoltare a unui organism animal sau uman de la fecundarea ovulului până la formarea deplină a organelor. 2) Germen al unei plante aflate în sămânță. 3) fig. Începutul unui lucru, al unei acțiuni; prima fază a dezvoltării unui proces. [Sil. em-bri-on] /<fr. embryon

embrion n. 1. prima stare a unor ființe vii, animal sau plantă; 2. fig. lucru abia în naștere.

*embrión m. (vgr. émbryon, făt, germine, d. brýo, țîșnesc, abund, foĭesc. V. breĭ). Făt care începe a se forma. Germine, sîmbure care începe a se forma. Lucru prea mic: un embrion de societate. În embrion, în germine, în stare de embrion: societate în embrion (maĭ uzitat: în germine, în formațiune). V. mugur.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

embrion (desp. -bri-on) s. m., pl. embrioni

embrion (-bri-on) s. m., pl. embrioni

embrion s. m. (sil. -bri-on), pl. embrioni

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EMBRION s. 1. (BOT.) germen, (pop.) plod. (Din ~ se formează plantula.) *2. (fig.) germen, sâmbure. (~ al unui fenomen.)

EMBRION s. 1. (BOT.) germen, (pop.) plod. (Din ~ se formează plantula.) 2.* (fig.) germen, sîmbure. (~ al unui fenomen.)

Intrare: embrion
embrion1 (pl. -i) substantiv masculin
  • silabație: em-bri-on info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • embrion
  • embrionul
  • embrionu‑
plural
  • embrioni
  • embrionii
genitiv-dativ singular
  • embrion
  • embrionului
plural
  • embrioni
  • embrionilor
vocativ singular
plural
embrion2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • embrion
  • embrionul
  • embrionu‑
plural
  • embrioane
  • embrioanele
genitiv-dativ singular
  • embrion
  • embrionului
plural
  • embrioane
  • embrioanelor
vocativ singular
plural
embrione
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
embriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
emvrion
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
emvrione
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

embrion, embrionisubstantiv masculin

  • 1. Produsul concepției în primele trei luni de viață la om. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote O primă metodă [de hibridare vegetativă]... constă în adăugarea de gălbenuș embrionului de găină, în ou. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 357, 5/6. DLRLC
    • 1.1. botanică Corp multicelular situat în interiorul seminței, din care se formează plantula. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Cînd ele [substanțele nutritive din sămânță] au fost consumate de embrion, acesta începe să-și caute și să acumuleze materii nutritive din mediul înconjurător, devenind astfel o plantă independentă. BOTANICA 24. DLRLC
  • 2. figurat Început al unui lucru, al unei acțiuni etc.; prima fază a dezvoltării unui proces. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: germen
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.