2 intrări

11 definiții

emasculat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: emascula] Emasculare (1).

emasculat2 am [At: CĂLINESCU, E. O. II, 60 / Pl: ~ați / E: emascula] (Rar; d. un bărbat) 1 Castrat. 2 Impotent.

emascula [At: COSTINESCU / Pzi: ~lez / E: fr émasculer] 1 vt A castra. 2-3 vtr A face să devină (sau a deveni) impotent.

EMASCULÁ, emasculez, vb. I. Tranz. (Rar) A castra. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni impotent. – Din fr. émasculer.

EMASCULÁ, emasculez, vb. I. Tranz. (Rar) A castra. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni impotent. – Din fr. émasculer.

emasculá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 emasculeáză

emasculá vb., ind. prez. 1 sg. emasculéz, 3 sg. și pl. emasculeáză

EMASCULÁ vb. v. castra, jugăni, scopi, steriliza.

EMASCULÁ vb. I. tr. (Rar) A castra. ♦ tr., refl. A face, a deveni impotent. [< fr. émasculer].

EMASCULÁ vb. I. tr. a castra. II. tr., refl. a face, a deveni impotent. (< fr. émasculer)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

emascula vb. v. CASTRA. JUGĂNI. SCOPI. STERILIZA.

Intrare: emascula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • emascula
  • emasculare
  • emasculat
  • emasculatu‑
  • emasculând
  • emasculându‑
singular plural
  • emasculea
  • emasculați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • emasculez
(să)
  • emasculez
  • emasculam
  • emasculai
  • emasculasem
a II-a (tu)
  • emasculezi
(să)
  • emasculezi
  • emasculai
  • emasculași
  • emasculaseși
a III-a (el, ea)
  • emasculea
(să)
  • emasculeze
  • emascula
  • emasculă
  • emasculase
plural I (noi)
  • emasculăm
(să)
  • emasculăm
  • emasculam
  • emascularăm
  • emasculaserăm
  • emasculasem
a II-a (voi)
  • emasculați
(să)
  • emasculați
  • emasculați
  • emascularăți
  • emasculaserăți
  • emasculaseți
a III-a (ei, ele)
  • emasculea
(să)
  • emasculeze
  • emasculau
  • emascula
  • emasculaseră
Intrare: emasculat
emasculat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emasculat
  • emasculatul
  • emasculatu‑
  • emascula
  • emasculata
plural
  • emasculați
  • emasculații
  • emasculate
  • emasculatele
genitiv-dativ singular
  • emasculat
  • emasculatului
  • emasculate
  • emasculatei
plural
  • emasculați
  • emasculaților
  • emasculate
  • emasculatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)