2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

emasculare sf [At: COSTINESCU / Pl: ~lări / E: emascula] 1 Castrare. 2 Impotență.

EMASCULÁRE s.f. Acțiunea de a (se) emascula; emasculație; evirație. [< emascula].

EMASCULÁ, emasculez, vb. I. Tranz. (Rar) A castra. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni impotent. – Din fr. émasculer.

EMASCULÁ, emasculez, vb. I. Tranz. (Rar) A castra. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni impotent. – Din fr. émasculer.

emascula [At: COSTINESCU / Pzi: ~lez / E: fr émasculer] 1 vt A castra. 2-3 vtr A face să devină (sau a deveni) impotent.

EMASCULÁ vb. I. tr. (Rar) A castra. ♦ tr., refl. A face, a deveni impotent. [< fr. émasculer].

EMASCULÁ vb. I. tr. a castra. II. tr., refl. a face, a deveni impotent. (< fr. émasculer)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

emasculáre s. f., pl. emasculări

emasculá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 emasculeáză

emasculá vb., ind. prez. 1 sg. emasculéz, 3 sg. și pl. emasculeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EMASCULÁ vb. v. castra, jugăni, scopi, steriliza.

emascula vb. v. CASTRA. JUGĂNI. SCOPI. STERILIZA.

Intrare: emasculare
emasculare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emasculare
  • emascularea
plural
  • emasculări
  • emasculările
genitiv-dativ singular
  • emasculări
  • emasculării
plural
  • emasculări
  • emasculărilor
vocativ singular
plural
Intrare: emascula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • emascula
  • emasculare
  • emasculat
  • emasculatu‑
  • emasculând
  • emasculându‑
singular plural
  • emasculea
  • emasculați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • emasculez
(să)
  • emasculez
  • emasculam
  • emasculai
  • emasculasem
a II-a (tu)
  • emasculezi
(să)
  • emasculezi
  • emasculai
  • emasculași
  • emasculaseși
a III-a (el, ea)
  • emasculea
(să)
  • emasculeze
  • emascula
  • emasculă
  • emasculase
plural I (noi)
  • emasculăm
(să)
  • emasculăm
  • emasculam
  • emascularăm
  • emasculaserăm
  • emasculasem
a II-a (voi)
  • emasculați
(să)
  • emasculați
  • emasculați
  • emascularăți
  • emasculaserăți
  • emasculaseți
a III-a (ei, ele)
  • emasculea
(să)
  • emasculeze
  • emasculau
  • emascula
  • emasculaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

emasculare

etimologie:

  • emascula
    surse: DN

emascula

etimologie: