8 definiții pentru emascula

EMASCULÁ, emasculez, vb. I. Tranz. (Rar) A castra. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni impotent. – Din fr. émasculer.

EMASCULÁ, emasculez, vb. I. Tranz. (Rar) A castra. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni impotent. – Din fr. émasculer.

emasculá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 emasculeáză

emasculá vb., ind. prez. 1 sg. emasculéz, 3 sg. și pl. emasculeáză

EMASCULÁ vb. v. castra, jugăni, scopi, steriliza.

EMASCULÁ vb. I. tr. (Rar) A castra. ♦ tr., refl. A face, a deveni impotent. [< fr. émasculer].

EMASCULÁ vb. I. tr. a castra. II. tr., refl. a face, a deveni impotent. (< fr. émasculer)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

emasculá vb. v. CASTRA. JUGĂNI. SCOPI. STERILIZA.

Intrare: emascula
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) emascula emasculare emasculat emasculând singular plural
emasculea emasculați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) emasculez (să) emasculez emasculam emasculai emasculasem
a II-a (tu) emasculezi (să) emasculezi emasculai emasculași emasculaseși
a III-a (el, ea) emasculea (să) emasculeze emascula emasculă emasculase
plural I (noi) emasculăm (să) emasculăm emasculam emascularăm emasculaserăm, emasculasem*
a II-a (voi) emasculați (să) emasculați emasculați emascularăți emasculaserăți, emasculaseți*
a III-a (ei, ele) emasculea (să) emasculeze emasculau emascula emasculaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)