9 definiții pentru emanatism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EMANATÍSM s. n. Teorie a neoplatonismului care explică sursa și structura realității prin emanații dintr-un principiu suprem transcendent; emanaționism. – Din germ. Emanatism, fr. émanatisme.

emanatism sn [At: DN3 / E: fr émanatisme, ger Emanatism] Doctrină filozofico-religioasă panteistă, potrivit căreia lumea s-ar naște din divinitate printr-un proces continuu de emanație Si: (rar) emanaționism.

EMANATÍSM s. n. Doctrină religioasă-filozofică de tendință panteistă, potrivit căreia lumea nu este rezultatul unui act de creație, ci s-a născut din substanța divinității printr-un proces continuu de emanație; emanaționism. – Din germ. Emanatism, fr. émanatisme.

EMANATÍSM s.n. Doctrină filozofică-religioasă panteistă, potrivit căreia lumea s-ar naște din divinitate printr-un proces continuu de emanație; emanaționism. [< fr. émanatisme].

EMANATÍSM s. n. doctrină filozofico-religioasă panteistă potrivit căreia lumea s-ar naște din substanța divinității printr-un proces continuu de emanație; emanaționism. (< germ. Emanatismus, fr. émanatisme)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: emanatism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emanatism
  • emanatismul
  • emanatismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • emanatism
  • emanatismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

emanatism

  • 1. Teorie a neoplatonismului care explică sursa și structura realității prin emanații dintr-un principiu suprem transcendent.
    surse: DEX '09 DN sinonime: emanaționism

etimologie: