9 definiții pentru emanatism

emanatism sn [At: DN3 / E: fr émanatisme, ger Emanatism] Doctrină filozofico-religioasă panteistă, potrivit căreia lumea s-ar naște din divinitate printr-un proces continuu de emanație Si: (rar) emanaționism.

EMANATÍSM s. n. Teorie a neoplatonismului care explică sursa și structura realității prin emanații dintr-un principiu suprem transcendent; emanaționism. – Din germ. Emanatism, fr. émanatisme.

EMANATÍSM s. n. Doctrină religioasă-filozofică de tendință panteistă, potrivit căreia lumea nu este rezultatul unui act de creație, ci s-a născut din substanța divinității printr-un proces continuu de emanație; emanaționism. – Din germ. Emanatism, fr. émanatisme.

EMANATÍSM s. v. emanaționism.

EMANATÍSM s.n. Doctrină filozofică-religioasă panteistă, potrivit căreia lumea s-ar naște din divinitate printr-un proces continuu de emanație; emanaționism. [< fr. émanatisme].

EMANATÍSM s. n. doctrină filozofico-religioasă panteistă potrivit căreia lumea s-ar naște din substanța divinității printr-un proces continuu de emanație; emanaționism. (< germ. Emanatismus, fr. émanatisme)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EMANATISM s. (FILOZ.) emanaționism.

Intrare: emanatism
emanatism substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular emanatism emanatismul
plural
genitiv-dativ singular emanatism emanatismului
plural
vocativ singular
plural