8 definiții pentru emanaționism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EMANAȚIONÍSM s. n. Emanatism. [Pr.: -ți-o-] – Din emanație.

EMANAȚIONÍSM s. n. Emanatism. [Pr.: -ți-o-] – Din emanație.

emanaționism sns [At: DER II, 225 / P: ~ți-o~ / E: emanație + ~ism] (Rar) Emanatism.

EMANAȚIONÍSM s.n. Emanatism. [Pron. -ți-o-. / < fr. émanationnisme].

EMANAȚIONÍSM s. n. emanatism. (< fr. émanationnisme)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

emanaționísm (-ți-o-) s. n.

emanaționísm s. n. (sil. -ți-o-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EMANAȚIONÍSM s. (FILOZ.) emanatism.

EMANAȚIONISM s. (FILOZ.) emanatism.

Intrare: emanaționism
  • silabație: -ți-o-nism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emanaționism
  • emanaționismul
  • emanaționismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • emanaționism
  • emanaționismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

emanaționism

etimologie:

  • emanație
    surse: DEX '98 DEX '09