9 definiții pentru emanaționism

emanaționism sns [At: DER II, 225 / P: ~ți-o~ / E: emanație + ~ism] (Rar) Emanatism.

EMANAȚIONÍSM s. n. Emanatism. [Pr.: -ți-o-] – Din emanație.

EMANAȚIONÍSM s. n. Emanatism. [Pr.: -ți-o-] – Din emanație.

emanaționísm (-ți-o-) s. n.

emanaționísm s. n. (sil. -ți-o-)

EMANAȚIONÍSM s. (FILOZ.) emanatism.

EMANAȚIONÍSM s.n. Emanatism. [Pron. -ți-o-. / < fr. émanationnisme].

EMANAȚIONÍSM s. n. emanatism. (< fr. émanationnisme)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EMANAȚIONISM s. (FILOZ.) emanatism.

Intrare: emanaționism
emanaționism substantiv neutru
  • silabisire: -ți-o-
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular emanaționism emanaționismul
plural
genitiv-dativ singular emanaționism emanaționismului
plural
vocativ singular
plural