10 definiții pentru eluviu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ELÚVIU, eluvii, s. n. Produse ale alterării exogene a rocilor, acumulate pe loc și caracterizate prin lipsa stratificației și prin nesortarea materialului. – Din fr. éluvium.

ELÚVIU, eluvii, s. n. Produse ale alterării exogene a rocilor, acumulate pe loc și caracterizate prin lipsa stratificației și prin nesortarea materialului. – Din fr. éluvium.

eluviu sn [At: ENC. ROM. / Pl: ~ii / E: fr éluvium] (Glg) Totalitate a rămășițelor produse de alterarea și dezagregarea rocilor.

ELÚVIU, eluvii, s. n. Totalitatea produselor rămase pe loc în urma procesului de alterare și dezagregare a rocilor.

ELÚVIU s.n. Totalitatea rămășițelor din dezagregarea rocilor. [Pron. -viu. / < fr. éluvium].

ELÚVIU s. n. material detritic din dezagregarea rocilor. (< fr. éluvium)

ELÚVIU ~i n. Masă minerală constând din rămășițe provenite din dezagregarea rocilor, caracterizată prin lipsa stratificației și prin nesortarea componenților. /<fr. éluvium


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

elúviu [viu pron. vĭu] s. n., art. elúviul; pl. elúvii, art. elúviile (-vi-i-)

elúviu s. n. [-viu pron. -viu], art. elúviul; pl. elúvii, art. elúviile (sil. -vi-i-)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

eluviu, (engl.= eluvium)material rezultat prin dezagregare sau alterare și rămas la locul de formare. Adesea e. se individualizează ca o scoarță de alterare și poate atinge grosimi mari pe suprafețe orizontale sau slab înclinate. V. și coluviu; deluviu; proluviu.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ELÚVIU (< fr. {i}; {s} lat. elua „a dizolva”) s. n. Produse ale alterării exogene a rocilor, acumulate pe loc; se caracterizează prin lipsa stratificației și prin nesortarea materialului, fiind alcătuite din cei mai stabili componenți ai rocilor-mamă. Sunt răspândite în regiunile arctice și subarctice, unde gelivația acționează puternic, creând „câmpurile de pietre”.

Intrare: eluviu
  • pronunție: eluvĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eluviu
  • eluviul
  • eluviu‑
plural
  • eluvii
  • eluviile
genitiv-dativ singular
  • eluviu
  • eluviului
plural
  • eluvii
  • eluviilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

eluviu

  • 1. Produse ale alterării exogene a rocilor, acumulate pe loc și caracterizate prin lipsa stratificației și prin nesortarea materialului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: