ELÚVIU (< fr. {i}; {s} lat. elua „a dizolva”) s. n. Produse ale alterării exogene a rocilor, acumulate pe loc; se caracterizează prin lipsa stratificației și prin nesortarea materialului, fiind alcătuite din cei mai stabili componenți ai rocilor-mamă. Sunt răspândite în regiunile arctice și subarctice, unde gelivația acționează puternic, creând „câmpurile de pietre”.