16 definiții pentru elucubrație elucubrațiune

ELUCUBRÁȚIE, elucubrații, s. f. Combinație haotică de elemente absurde; aberație. ♦ Divagație. [Var.: elucubrațiúne s. f.] – Din fr. élucubration.

ELUCUBRÁȚIE, elucubrații, s. f. Combinație haotică de elemente absurde; aberație. ♦ Divagație. [Var.: elucubrațiúne s. f.] – Din fr. élucubration.

ELUCUBRÁȚIE, elucubrații, s. f. Combinație haotică de idei absurde, închipuire fantastică, vorbărie deșartă, aberație. Tinerii noștri scriitorași ajung la cele mai absurde, la cele mai monstruoase elucubrații, pe care le dau ca literatură de senzație. VLAHUȚĂ, O. A. 232. – Variantă: elucubrațiúne (pronunțat -ți-u-) (HOGAȘ, DR. II 177) s. f.

elucubráție (-cu-bra-ți-e) s. f., art. elucubráția (-ți-a), g.-d. art. elucubráției; pl. elucubráții, art. elucubráțiile (-ți-i-)

elucubráție s. f. (sil. -bra-ți-e), art. elucubráția (sil. -ți-a), g.-d. art. elucubráției; pl. elucubráții, art. elucubráțiile (sil. -ți-i-)

ELUCUBRÁȚIE s. v. absurditate.

ELUCUBRÁȚIE s.f. 1. (Rar) Lucrare compusă, cu multă osteneală și multă răbdare, lucrând ziua și noaptea. 2. (Peior.) Combinație, lucrare haotică și greoaie, cu idei încâlcite, absurde; aberație. [Gen. -iei, var. elucubrațiune s.f. / < lat. elucubratio, cf. fr. élucubration].

ELUCUBRÁȚIE s. f. 1. lucrare compusă cu multă osteneală și răbdare, lucrând ziua și noaptea. 2. (peior.) combinație, lucrare haotică și greoaie, cu idei încâlcite, absurde; aberație. (< fr. élucubration, lat. elucubratio)

ELUCUBRÁȚIE ~i f. mai ales la pl. Combinație de idei haotice și absurde. [G.-D. elucubrației] /<fr. élucubration, lat. elucubratio, ~onis

ELUCUBRAȚIÚNE s. f. v. elucubrație.

ELUCUBRAȚIÚNE s. f. v. elucubrație.

ELUCUBRAȚIÚNE s. f. v. elucubrație.

ELUCUBRAȚIÚNE s.f. v. elucubrație.

elucubrați(un)e f. 1. operă compusă cu multă muncă; 2. lucrare îndelungată și stăruitoare.

*elucubrațiúne f. (lat. elucubrátio, -ónis). Operă făcută cu multă muncă și veghere. Fig. Iron. Utopie, aberațiune, fantazie [!]: n´am timp s´ascult toate elucubrațiunile luĭ. – Și -áție.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ELUCUBRÁȚIE s. aberație, absurditate, aiureală, bazaconie, enormitate, fantasmagorie, prostie, stupiditate. (Ce spui tu e o ~!)

Intrare: elucubrație
elucubrație
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular elucubrație elucubrația
plural elucubrații elucubrațiile
genitiv-dativ singular elucubrații elucubrației
plural elucubrații elucubrațiilor
vocativ singular
plural
elucubrațiune
substantiv feminin (F107) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular elucubrațiune elucubrațiunea
plural elucubrațiuni elucubrațiunile
genitiv-dativ singular elucubrațiuni elucubrațiunii
plural elucubrațiuni elucubrațiunilor
vocativ singular
plural