16 definiții pentru elucubrație elucubrațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

elucubrație sf [At: CODRESCU, C. I, 9/5 / P: ~ți-e / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr élucubration] 1-2 (Liv) Elucubrare (1-2). 3 (Iuz) Operă alcătuită cu multă trudă. 4 Expunere haotică. 5 Discurs plin de aberații.

ELUCUBRÁȚIE, elucubrații, s. f. Combinație haotică de elemente absurde; aberație. ♦ Divagație. [Var.: elucubrațiúne s. f.] – Din fr. élucubration.

ELUCUBRÁȚIE, elucubrații, s. f. Combinație haotică de elemente absurde; aberație. ♦ Divagație. [Var.: elucubrațiúne s. f.] – Din fr. élucubration.

ELUCUBRÁȚIE, elucubrații, s. f. Combinație haotică de idei absurde, închipuire fantastică, vorbărie deșartă, aberație. Tinerii noștri scriitorași ajung la cele mai absurde, la cele mai monstruoase elucubrații, pe care le dau ca literatură de senzație. VLAHUȚĂ, O. A. 232. – Variantă: elucubrațiúne (pronunțat -ți-u-) (HOGAȘ, DR. II 177) s. f.

ELUCUBRÁȚIE s.f. 1. (Rar) Lucrare compusă, cu multă osteneală și multă răbdare, lucrând ziua și noaptea. 2. (Peior.) Combinație, lucrare haotică și greoaie, cu idei încâlcite, absurde; aberație. [Gen. -iei, var. elucubrațiune s.f. / < lat. elucubratio, cf. fr. élucubration].

ELUCUBRÁȚIE s. f. 1. lucrare compusă cu multă osteneală și răbdare, lucrând ziua și noaptea. 2. (peior.) combinație, lucrare haotică și greoaie, cu idei încâlcite, absurde; aberație. (< fr. élucubration, lat. elucubratio)

ELUCUBRÁȚIE ~i f. mai ales la pl. Combinație de idei haotice și absurde. [G.-D. elucubrației] /<fr. élucubration, lat. elucubratio, ~onis

elucubrațiune sf vz elucubrație

ELUCUBRAȚIÚNE s. f. v. elucubrație.

ELUCUBRAȚIÚNE s. f. v. elucubrație.

ELUCUBRAȚIÚNE s. f. v. elucubrație.

ELUCUBRAȚIÚNE s.f. v. elucubrație.

elucubrați(un)e f. 1. operă compusă cu multă muncă; 2. lucrare îndelungată și stăruitoare.

*elucubrațiúne f. (lat. elucubrátio, -ónis). Operă făcută cu multă muncă și veghere. Fig. Iron. Utopie, aberațiune, fantazie: n’am timp s’ascult toate elucubrațiunile luĭ. – Și -áție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

elucubráție (-cu-bra-ți-e) s. f., art. elucubráția (-ți-a), g.-d. art. elucubráției; pl. elucubráții, art. elucubráțiile (-ți-i-)

elucubráție s. f. (sil. -bra-ți-e), art. elucubráția (sil. -ți-a), g.-d. art. elucubráției; pl. elucubráții, art. elucubráțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ELUCUBRÁȚIE s. v. absurditate.

ELUCUBRAȚIE s. aberație, absurditate, aiureală, bazaconie, enormitate, fantasmagorie, prostie, stupiditate. (Ce spui tu e o ~!)

Intrare: elucubrație
elucubrație substantiv feminin
  • silabație: -bra-ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • elucubrație
  • elucubrația
plural
  • elucubrații
  • elucubrațiile
genitiv-dativ singular
  • elucubrații
  • elucubrației
plural
  • elucubrații
  • elucubrațiilor
vocativ singular
plural
elucubrațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • elucubrațiune
  • elucubrațiunea
plural
  • elucubrațiuni
  • elucubrațiunile
genitiv-dativ singular
  • elucubrațiuni
  • elucubrațiunii
plural
  • elucubrațiuni
  • elucubrațiunilor
vocativ singular
plural