2 intrări

11 definiții

eluant, ~ă a [At: MDT / Pl: ~nți, ~e / E: éluant] Care produce eluție.

ELUÁNT, eluanți, s. m. Solvent care servește la eluare; developant. [Pr.: -lu-ant] – Din fr. éluant.

ELUÁNT, eluanți, s. m. Solvent care servește la eluare; developant. [Pr.: e-lu-ant] – Din fr. éluant.

eluánt (-lu-ant) s. m., pl. eluánți

eluánt s. m. (sil. -lu-ant), pl. eluánți

eluánt s. m., pl. eluenți

ELUÁNT s. (CHIM.) developant. (~ este un solvent.)

ELUÁNT s.m. Solvent sau amestec de solvenți folosiți într-o soluție. [Pron. -lu-ant. / cf. germ. Eluat].

ELUÁNT s. m. solvent care permite o eluțiune; developant (2). (< fr. éluant)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ELUANT s. (CHIM.) developant. (~ este un solvent.)

ELUÉNT (< fr.) s. m. Solvent sau amestecuri de solvenți folosiți la eluare; developant (2).

Intrare: eluant (pl. eluanți)
eluant (pl. eluanți) substantiv masculin
  • silabație: -lu-ant
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eluant
  • eluantul
  • eluantu‑
plural
  • eluanți
  • eluanții
genitiv-dativ singular
  • eluant
  • eluantului
plural
  • eluanți
  • eluanților
vocativ singular
plural
Intrare: eluant (pl. eluenți)
eluant (pl. eluenți) substantiv masculin
substantiv masculin (M32)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eluant
  • eluantul
  • eluantu‑
plural
  • eluenți
  • eluenții
genitiv-dativ singular
  • eluant
  • eluantului
plural
  • eluenți
  • eluenților
vocativ singular
plural
* forme elidate – (arată)