2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ELOGIÉRE, elogieri, s. f. Acțiunea de a elogia și rezultatul ei. [Pr.: -gi-e-] – V. elogia.

ELOGIÉRE, elogieri, s. f. Acțiunea de a elogia și rezultatul ei. [Pr.: -gi-e-] – V. elogia.

elogiere sf [At: CONTEMP., S. II, 1953 nr. 330, 5/4 / P: ~gi-e~ / Pl: ~ri / E: elogia] 1 Aducere de laude Si: elogiat1 (1), elogiu (2). 2 Slăvire.

ELOGIÉRE, elogieri, s. f. Acțiunea de a elogia; laudă, preamărire. Elogierea unui premiat. – Pronunțat: -gi-e-.

ELOGIÉRE s.f. Acțiunea de a elogia și (rar) rezultatul ei. [< elogia].

ELOGIÁ, elogiez, vb. I. Tranz. A aduce elogii, a lăuda (în cuvinte entuziaste), a preamări. [Pr.: -gi-a] – Din fr. élogier.

ELOGIÁ, elogiez, vb. I. Tranz. A aduce elogii, a lăuda (în cuvinte entuziaste), a preamări. [Pr.: -gi-a] – Din fr. élogier.

elogia vt [At: TEODOREANU, M. II, 361 / P: ~gi-a / Pzi: ~iez / E: fr élogier] 1 A aduce laude. 2 A slăvi.

ELOGIÁ, elogiez, vb. I. Tranz. A aduce laude, a vorbi bine despre calitățile sau meritele cuiva; a lăuda, a preamări. – Pronunțat: -gi-a.

ELOGIÁ vb. I. tr. A lăuda, a aduce elogii, a preamări. [Pron. -gi-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < it. elogiare, fr. élogier].

ELOGIÁ vb. tr. a aduce elogii. (< fr. élogier, it. elogiare)

A ELOGIÁ ~ éz tranz. A trata cu elogii; a ridica în slavă; a slăvi; a cânta; a glorifica; a exalta. [Sil. -gi-a] /<fr. élogier


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

elogiére (-gi-e-) s. f., g.-d. art. elogiérii; pl. elogiéri

elogiére s. f. (sil. -gi-e-), g.-d. art. elogiérii; pl. elogiéri

elogiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 elogiáză, 1 pl. elogiém (-gi-em); conj. prez. 3 să elogiéze; ger. elogiínd (-gi-ind)

elogiá vb. (sil. -gi-a), ind. prez. 1 sg. elogiéz, 3 sg. și pl. elogiáză, 1 pl. elogiém (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. elogiéze; ger. elogiínd (sil. -gi-ind)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ELOGIERE s. glorificare, lăudare, mărire, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire, (rar) apoteoză, exaltare, (înv.) prealăudare, preaslăvie, sărbătorire. (~ unui erou.)

Elogiere ≠ bârfire, defăimare

ELOGIA vb. a cinsti, a cînta, a glorifica a lăuda, a mări, a omagia, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, a venera, (rar) a apoteoza, a exalta, (înv.) a făli, a pohfăli, a preacînta, a preaînălța, a prealăuda, a prearădica, a ridica, a slavoslovi. (Să-i ~ pe eroii patriei.)

A elogia ≠ a bârfi, a defăima, a denigra, a ponegri

Intrare: elogiere
  • silabație: -gi-e-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • elogiere
  • elogierea
plural
  • elogieri
  • elogierile
genitiv-dativ singular
  • elogieri
  • elogierii
plural
  • elogieri
  • elogierilor
vocativ singular
plural
Intrare: elogia
  • silabație: -gi-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • elogia
  • elogiere
  • elogiat
  • elogiatu‑
  • elogiind
  • elogiindu‑
singular plural
  • elogia
  • elogiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • elogiez
(să)
  • elogiez
  • elogiam
  • elogiai
  • elogiasem
a II-a (tu)
  • elogiezi
(să)
  • elogiezi
  • elogiai
  • elogiași
  • elogiaseși
a III-a (el, ea)
  • elogia
(să)
  • elogieze
  • elogia
  • elogie
  • elogiase
plural I (noi)
  • elogiem
(să)
  • elogiem
  • elogiam
  • elogiarăm
  • elogiaserăm
  • elogiasem
a II-a (voi)
  • elogiați
(să)
  • elogiați
  • elogiați
  • elogiarăți
  • elogiaserăți
  • elogiaseți
a III-a (ei, ele)
  • elogia
(să)
  • elogieze
  • elogiau
  • elogia
  • elogiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

elogiere

etimologie:

  • vezi elogia
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

elogia

etimologie: