elicostat sn [At: DN³ / Pl: ~e / E: fr hélicostat] Aparat de zburat alcătuit dintr-un mic balon și o elice. corectat(ă)

ELICOSTAT s.n. Aparat de zburat prevăzut cu o elice de susținere și completat printr-un mic balon. [Var. helicostat s.n. / < fr. hélicostat].

ELICOSTAT s. n. aparat de zburat cu o elice portantă și cu un balon. (< fr. hélicostat)

helicostat sn vz elicostat

HELICOSTAT s.n. v. elicostat.

helicostat s. n. (av.) ◊ „Helicostat [...] Este vorba [...] de o îmbinare între elicoptere și baloane dirijabile. Aparatul este compus din două baloane legate printr-un cadru metalic, pe care se află și o cabină cu elice de elicopter, acționată de două motoare.” R.l. 28 III 77 p. 6 [scris și elicostat] (din fr. hélicostat; DN3)

elicostat (desp. -cos-tat/-co-stat) s. n., pl. elicostate

!elicostat (-cos-tat/-co-stat) s. n., pl. elicostate

elicostat s. n. (sil. mf. -stat), pl. elicostate

ELICOSTAT aparat de zbor prevăzut cu elice portantă, atașate unor aerostate tip dirijabil legate între ele printr-un cadru metalic pe care se află o cabină și două motoare care acționează elicea.

ELICO- (HELICO-) „elice, spiralat, spirală”. ◊ gr. helix, ikos „spirală” > fr. hélico-, engl. id., it. elico-, germ. heliko- > rom. elico- și helico-. □ ~id (v. -id), s. n., 1. Curbă generată de învîrtirea unei parabole obișnuite în jurul unui cerc. 2. Suprafață generată de o curbă supusă unei mișcări elicoidale; ~pter (helicopter) (v. -pter), s. n., aeronavă mai grea decît aerul, prevăzută cu una sau mai multe elice orizontale și care poate decola și ateriza pe verticală; ~stat (helicostat) (v. -stat), s. n., aparat de zburat, prevăzut cu o elice de susținere și completat cu un balon; ~steg (helicosteg) (v. -steg), s. m., porțiune de înrulare în spirală a camerelor unei cochilii pluriloculare, prezentă la foraminifere; ~tremă (helicotremă) (v. -tremă), s. f., orificiu rotund al labirintului cohlear.