elicoid, ~ă [At: PROT. – POP., N. D. / P: ~co-id / Pl: ~e, (rar) ~izi sm / E: fr hélicoïde] 1 a (Înv) Elicoidal. 2 sn Suprafață generată prin deplasarea pe o elice a unei drepte, a unui triunghi etc. 3 sn (Mat) Curbă generată de rotirea unei parabole obișnuite în jurul unui cerc.

ELICOÍD s.n. 1. Curbă generată de învârtirea unei parabole obișnuite în jurul unui cerc. 2. Suprafață care conține tangentele la o elice. [Pron. -co-id, pl. -de. / cf. fr. hélicoïde, gr. helix – spirală, eidos – formă].

ELICOÍD s. n. substanța (volumul) generat(ă) de o curbă supusă unei mișcări elicoidale. (< fr. hélicoïde)

*elicoíd, -ă adj. (vgr. ῾elikoeidés). În formă de elice.

elicoíd s. n., pl. elicoíde

elicoíd s. n. (sil. -co-id), pl. elicoíde

ELICO- (HELICO-) „elice, spiralat, spirală”. ◊ gr. helix, ikos „spirală” > fr. hélico-, engl. id., it. elico-, germ. heliko- > rom. elico- și helico-. □ ~id (v. -id), s. n., 1. Curbă generată de învîrtirea unei parabole obișnuite în jurul unui cerc. 2. Suprafață generată de o curbă supusă unei mișcări elicoidale; ~pter (helicopter) (v. -pter), s. n., aeronavă mai grea decît aerul, prevăzută cu una sau mai multe elice orizontale și care poate decola și ateriza pe verticală; ~stat (helicostat) (v. -stat), s. n., aparat de zburat, prevăzut cu o elice de susținere și completat cu un balon; ~steg (helicosteg) (v. -steg), s. m., porțiune de înrulare în spirală a camerelor unei cochilii pluriloculare, prezentă la foraminifere; ~tremă (helicotremă) (v. -tremă), s. f., orificiu rotund al labirintului cohlear.