2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

elevare sf [At: CONSTANTINESCU, S. I, 70 / Pl: ~vări / E: eleva] (Liv; deseori complinit de „morală”, „spirituală”) Elevație (2).

ELEVÁRE s.f. (Rar) Elevație. [< eleva].

eleva [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~vez / E: fr élever, lat elevare] (Liv; rar) 1 vt A ridica. 2-3 vtr A evolua. 4-5 vtr A (se) instrui.

ELEVÁ vb. I. tr. A ridica. [< fr. élever].

ELEVÁ vb. tr. a ridica. (< fr. élever)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

elevá vb., ind. prez. 1 sg. elevéz, 3 sg. și pl. eleveáză

Intrare: elevare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • elevare
  • elevarea
plural
  • elevări
  • elevările
genitiv-dativ singular
  • elevări
  • elevării
plural
  • elevări
  • elevărilor
vocativ singular
plural
Intrare: eleva
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • eleva
  • elevare
  • elevat
  • elevatu‑
  • elevând
  • elevându‑
singular plural
  • elevea
  • elevați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • elevez
(să)
  • elevez
  • elevam
  • elevai
  • elevasem
a II-a (tu)
  • elevezi
(să)
  • elevezi
  • elevai
  • elevași
  • elevaseși
a III-a (el, ea)
  • elevea
(să)
  • eleveze
  • eleva
  • elevă
  • elevase
plural I (noi)
  • elevăm
(să)
  • elevăm
  • elevam
  • elevarăm
  • elevaserăm
  • elevasem
a II-a (voi)
  • elevați
(să)
  • elevați
  • elevați
  • elevarăți
  • elevaserăți
  • elevaseți
a III-a (ei, ele)
  • elevea
(să)
  • eleveze
  • elevau
  • eleva
  • elevaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)