10 definiții pentru elevație elevațiune elevăciune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

elevație sf [At: STAMATI, D. / V: (rar) ~iune, (îvr) ~văciune / Pl: ~ii / E: fr élévation, lat elevatio, -onis] 1 Ridicătură. 2 (Fig) Atitudine morală superioară. 3 (Teh) Reprezentare grafică la scară a fețelor exterioare ale unei construcții, mașini etc., prin proiecția pe un plan vertical. 4 (Arh) Parte a unui zid, a unei pile sau a unei culee de pod situată desupra terenului. 5 Fiecare dintre fețele verticale exterioare ale unui element dintr-o construcție.

ELEVÁȚIE, elevații, s. f. 1. Reprezentare grafică, la o scară dată, a fețelor exterioare ale unei construcții, mașini etc. 2. Parte a unui zid, a unei pile sau a unei culee de pod situată deasupra terenului. 3. Fig. Însușirea de a fi elevat. – Din fr. élévation, lat. elevatio.

ELEVÁȚIE, elevații, s. f. 1. Reprezentare grafică, la o scară dată, a fețelor exterioare ale unei construcții, mașini etc. 2. Parte a unui zid, a unei pile sau a unei culee de pod situată deasupra terenului. 3. Fig. Însușirea de a fi elevat. – Din fr. élévation, lat. elevatio.

ELEVÁȚIE, elevații, s. f. Reprezentare grafică, la scară, a fețelor exterioare ale unei construcții, mașini etc., prin proiecția lor pe un plan vertical.

ELEVÁȚIE s.f. 1. Înălțime morală, spirituală, grandoare, măreție morală. 2. Reprezentare grafică la scară a fețelor verticale exterioare ale unei construcții, ale unei mașini etc. [Gen. -iei, var. elevațiune s.f. / cf. fr. élévation, lat. elevatio].

ELEVÁȚIE s. f. 1. înălțime morală, rafinament, distincție. 2. reprezentare grafică, la scară, a fețelor verticale exterioare ale unei construcții, ale unei mașini etc. 3. parte a unui element masiv de pod aflat deasupra terenului. (< fr. élévation, lat. elevatio)

elevațiune sf vz elevație

elevăciune sf vz elevație

ELEVAȚIÚNE s.f. v. elevație.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

eleváție (-ți-e) s. f., art. eleváția (-ți-a), g.-d. art. eleváției; pl. eleváții, art. eleváțiile (-ți-i-)

eleváție s. f. (sil. -ți-e), art. eleváția (sil. -ți-a), g.-d. art. eleváției; pl. eleváții, art. eleváțiile (sil. -ți-i-)

Intrare: elevație
elevație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • elevație
  • elevația
plural
  • elevații
  • elevațiile
genitiv-dativ singular
  • elevații
  • elevației
plural
  • elevații
  • elevațiilor
vocativ singular
plural
elevațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • elevațiune
  • elevațiunea
plural
  • elevațiuni
  • elevațiunile
genitiv-dativ singular
  • elevațiuni
  • elevațiunii
plural
  • elevațiuni
  • elevațiunilor
vocativ singular
plural
elevăciune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.