17 definiții pentru elefant alifant

ELEFÁNT, elefanți, s. m. Numele a două animale mamifere din ordinul proboscidienilor, cele mai mari animale terestre de azi, cu pielea groasă și aspră, cu nasul modificat într-o trompă mobilă și cu colți foarte lungi de fildeș (Elephas maximus și Loxodonta africana). – Din fr. éléphant, lat. elephantus.

ELEFÁNT, elefanți, s. m. Numele a două animale mamifere din ordinul proboscidienilor, cele mai mari animale terestre de azi, cu pielea groasă și aspră, cu nasul modificat într-o trompă mobilă și cu colți foarte lungi de fildeș (Elephas maximus și Loxodonta africana). – Din fr. éléphant, lat. elephantus.

ELEFÁNT, elefanți, s. m. Cel mai mare mamifer terestru de azi, cu pielea groasă și aspră, cu nasul modificat într-o trompă și colții (v. fildeș) foarte mari; trăiește în regiunile păduroase ale Asiei de sud-est (Elephas maximus) și pădurile umede seculare ale Africii (Laxodonta africana). Elefantul ți se părea purece pe lîngă acest cucoș. CREANGĂ, P. 68. Mai departe este Delhi, cetate fără rivale. Doisprece elefanți intră pe-a sale porți triumfale, PurtÎnd turnurile lor. NEGRUZZI, S. II 131. În vremea de demult, dobitoacele toate, De împăratul leu sătule, dezgustate, Își aleseră lor Un alt stăpînitor, Pe domnul elefant, cu nasul învîrtit, Puternic îndestul, dar însă necioplit. ALEXANDRESCU, P. 126.

ELEFÁNT s. (ZOOL.; Elephas maximus și Loxodonta africana) (înv.) fil, fildeș.

ELEFÁNT s.m. Mamifer din jungla Asiei și Africii, foarte mare, cu nasul modificat în formă de trompă și cu colți mari de fildeș. [Cf. fr. élephant, it. elefante, lat. elephantus, gr. elephas].

ELEFÁNT s. m. mamifer din Asia și Africa, foarte mare, cu nasul modificat în formă de trompă și cu colți mari, de fildeș. ♦ a avea memorie de ~ = a fi ranchiunos, a nu uita un rău făcut de cineva. (< fr. éléphant, lat. elephantus)

elefánt (elefánți), s. m.1. Animal mamifer, cel mai mare dintre cele terestre de astăzi, cu pielea groasă, trompă și colți de fildeș. – 2. (Arg.) Bilet de o mie de lei. – 3. (Arg.) Persoană care plătește mereu. – Var. alifant. Mr. elefandu. Fr. éléphant. Var., mai ales cu sensurile 2 și 3; în mr., din ngr. ἐλέφαντας.

ELEFÁNT ~ți m. Mamifer de talie mare, cu nasul modificat într-o trompă lungă, mobilă, și cu colți lungi de fildeș. /<fr. éléphant, lat. elephantus

elefant m. cel mai mare dintre animalele actuale, mamifer pachiderm cu niște colți mari (producând fildeșul) și cu nasul prelungit în formă de trompă mobilă. În India și în Africa tropicală, el servește ca animal domestic.

*elefánt m. (lat. elephantus și élephas, -ántis, d. vgr. eléphas, eléphantos, ngr. eléfantas, pron. -ndas, de unde vrom. elefand, care însemna și „fildeș”. Rom. vulgar alifant. Vfr. olifant, corn de fildeș, ca al luĭ Roland la Roncevaux). Cel maĭ mare cŭadruped, cu trompă și pele [!] zbîrcită. Trăĭește în Asia tropicală, în Africa și în insulele Sondeĭ. Ajunge pînă la 4 metri de înălțime, ĭar dințiĭ luĭ ceĭ lungĭ, care trag pînă la 100 de chilograme, furnisează [!] fildeșu, care se lucrează maĭ ales în China și Japonia. Elefanțiĭ îs erbivorĭ și trăĭesc în cete marĭ. Fiind-că strică foarte mult plantațiunile, oameniĭ îĭ prind și, fiind-că-s inteligențĭ, îĭ domesticesc. Avînd o putere colosală, aduc marĭ serviciĭ în transporturĭ și în războĭ. Din cauza ferocitățiĭ oamenilor, număru lor scade. Eĭ trăĭesc pînă la 150 de anĭ.

PĂDUCHELE-ELEFÁNTULUI s. v. colțul-babei.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ELEFÁNT s. (ZOOL.; Elephas maximus și Loxodonta africana) (înv.) fil, fíldeș.

ELEFÁNT (‹ fr., lat.) s. m. Mamifer din ordinul proboscidienilor, cel mai mare mamifer erbivor actual, cu trompa mobilă și colți lungi. E. african are c. 4 m lungime, peste 7 t greutate, urechi mari și prezintă colți la ambele sexe (Loxodonta africana); e. asiatic (indian) are talia de până la 3 m, maximum 3 t greutate, urechi mici și prezintă colți numai masculul; se îmblânzește ușor (Elephas maximus). A apărut la începutul Cuaternarului. ◊ E. de mare = mamifer carnivor din ordinul pinipedelor, care prezintă o proeminență (excrescență) pe maxilarul superior (focă cu trompă). Trăiește în mările polare ale Oc. Pacific. Specie ocrotită.

păduchele-elefántului s. v. COLȚUL-BABEI.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

elefant, elefanți s. m. 1. persoană cu poziție socială înaltă. 2. (peior.) sportiv de performanță care își prelungește exagerat activitatea competițională în ciuda randamentului scăzut.

cimitir de elefanți expr. (glum.) 1. echipă alcătuită preponderent din sportivi aflați la sfârșitul carierei; echipă cu medie de vârstă ridicată. 2. instituție care angajează persoane destituite din funcții importante în alte instituții.

trompă de elefant și coaie de nurcă expr. (vulg., glum.) meniu sofisticat.

Intrare: elefant
substantiv masculin (M3) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular elefant elefantul
plural elefanți elefanții
genitiv-dativ singular elefant elefantului
plural elefanți elefanților
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M3) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alifant alifantul
plural alifanți alifanții
genitiv-dativ singular alifant alifantului
plural alifanți alifanților
vocativ singular
plural

3 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

elefánt s. m., pl. elefánți

elefánt s. m., pl. elefánți