*elefánt m. (lat. elephantus și élephas, -ántis, d. vgr. eléphas, eléphantos, ngr. eléfantas, pron. -ndas, de unde vrom. elefand, care însemna și „fildeș”. Rom. vulgar alifant. Vfr. olifant, corn de fildeș, ca al luĭ Roland la Roncevaux). Cel maĭ mare cŭadruped, cu trompă și pele zbîrcită. Trăĭește în Asia tropicală, în Africa și în insulele Sondeĭ. Ajunge pînă la 4 metri de înălțime, ĭar dințiĭ luĭ ceĭ lungĭ, care trag pînă la 100 de chilograme, furnisează fildeșu, care se lucrează maĭ ales în China și Japonia. Elefanțiĭ îs erbivorĭ și trăĭesc în cete marĭ. Fiind-că strică foarte mult plantațiunile, oameniĭ îĭ prind și, fiind-că-s inteligențĭ, îĭ domesticesc. Avînd o putere colosală, aduc marĭ serviciĭ în transporturĭ și în războĭ. Din cauza ferocitățiĭ oamenilor, număru lor scade. Eĭ trăĭesc pînă la 150 de anĭ.