ELECTRON, electroni, s. m. Particulă elementară cu cea mai mică sarcină electrică cunoscută în natură și care intră în alcătuirea atomilor tuturor substanțelor. – Din fr. électron.

electron sn [At: CADE / Pl: ~i / E: fr électron] (Fiz) Particulă elementară stabilă, cu sarcină electrică egală cu a protonului, dar negativă și cu masa de 1836 de ori mai mică, ce intră în alcătuirea atomilor tuturor substanțelor Si: (rar) negatron.

* ELECTRON sm. ⚡ Fie-care din părticelele infinit de mici de electricitate negativă din care e format un curent electric [fr.].

*ELECTRON sm. ⚡ Fie-care din părticelele infinit de mici de electricitate negativă din care e format un curent electric [fr.].

ELECTRON, electroni, s. m. Particulă elementară cu cea mai mică sarcină electrică cunoscută în natură și care intră în alcătuirea atomilor tuturor substanțelor. – Din fr. électron.

ELECTRON, electroni, s. m. Cel mai ușor element constitutiv al corpurilor încărcate cu sarcină electrică negativă.

ELECTRON, electroni, s. m. Cel mai ușor element constitutiv al corpurilor încărcate cu electricitate negativă. – Fr. électron (< gr.).

ELECTRON s.m. Particulă elementară de materie care intră în compoziția atomului și este încărcată cu electricitate negativă; negatron. [< fr. électron, cf. engl. electron, germ. Elektron].

ELECTRON s.n. Aliaj dur și ușor de magneziu, aluminiu, aramă și zinc, folosit mai ales în aeronautică. [Scris și elektron. / cf. fr. électron, it. electron, germ. Elektron].

ELECTRON s. m. particulă elementară stabilă, cu cea mai mică sarcină negativă. (< fr. électron)

ELECTRON ~i m. Particulă elementară cu cea mai mică sarcină electrică negativă, care intră în componență atomului. [Sil. e-lec-tron] /<fr. électron

ELECTRONVOLT, electronvolți, s. m. Unitate de măsură a energiei, egală cu energia dobândită de un electron accelerat la o diferență de potențial de un volt. – Din fr. électron-volt.^[1]

electronvolt sm [At: LTR / Pl: ~lți / E: fr électronvolt] Unitate de măsură a energiei, egală cu energia dobândită de un electron accelerat la o diferență de potențial de un volt.

elektron sn [At: LTR² / E: ns cf ger Elektron] Aliaj dur și ușor de aluminiu și magneziu.

ELECTRON-VOLT, electron-volți, s. m. Unitate de măsură a energiei, egală cu energia dobândită de un electron accelerat la o diferență de potențial de un volt. – Din fr. électron-volt.^[1]

ELECTRONVOLT s.m. Unitate de energie folosită în fizica nucleară, egală cu energia cîștigată de un electron accelerat cu o diferență de potențial de un volt. [< fr. électronvolt].

ELEKTRON s.n. v. electron.

ELECTRONVOLT s. m. Unitate de măsură a energiei egală cu energia câștigată de un electron accelerat la o diferență de potențial de un volt. (din fr. électron-volt)

ELEKTRON s. n. aliaj dur și ușor de aluminiu și magneziu. (< germ. Elektron)

electronvolt s. m. (fiz.) Unitate de măsură pentru energie folosită în fizica atomică, egală cu energia dobândită de un electron la o diferență de potențial de un volt ◊ „Acum este însă vorba, după cum relatează China Nouă, de o mașină gigant de câteva zeci de GEV (miliarde de electronvolți).” Sc. 4 III 78 p. 5; v. și 28 VI 77 p. 4 (din fr. électron-volt, engl., rus. electron-volt; PR 1948; FC I 48; DTP, LTR; DEX, DN3)

ELECTRONVOLT ~ți m. Unitate de măsură a energiei electrice egală cu energia dobândită de un electron accelerat la diferența de potențial de un volt. /<fr. électron-volt

electron s. m., pl. electroni

electron s. m., pl. electroni

electron s. m., pl. electroni

electronvolt s. m., pl. electronvolți; simb. eV

!electronvolt s. m., pl. electronvolți; simb. eV

electronvolt s. m., pl. electronvolți; simb. eV

ELECTRÓN (< fr. {i}; {s} gr. elektron, „chihlimbar”). s. m. Particulă elementară, constituent general al materiei; are masa de repaus de 9,109 • 10^-31 kg, dimensiunile sub 10^-13 m și sarcina electrică negativă e = 1,602 • 10^-19 C. A fost descoperit (1897) de J.J. Thomson.

ELEKTRÓN (< germ.) subst. Grup de aliaje complexe de magneziu, având la bază sistemul binar aluminiu-magneziu, cu adaosuri de mangan, zinc și siliciu, în diferite proporții. Sunt utilizate în construcția de avioane, automobile, vagoane.

eV (METR.), simbol pentru electron-volt.

ELECTRON s. (FIZ.) (rar) negatron.

ELECTRON s. (FIZ.) (rar) negatron.