3 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

electron sn [At: CADE / Pl: ~i / E: fr électron] (Fiz) Particulă elementară stabilă, cu sarcină electrică egală cu a protonului, dar negativă și cu masa de 1836 de ori mai mică, ce intră în alcătuirea atomilor tuturor substanțelor Si: (rar) negatron.

ELECTRÓN, electroni, s. m. Particulă elementară cu cea mai mică sarcină electrică cunoscută în natură și care intră în alcătuirea atomilor tuturor substanțelor. – Din fr. électron.

ELECTRÓN, electroni, s. m. Particulă elementară cu cea mai mică sarcină electrică cunoscută în natură și care intră în alcătuirea atomilor tuturor substanțelor. – Din fr. électron.

ELECTRÓN, electroni, s. m. Cel mai ușor element constitutiv al corpurilor încărcate cu sarcină electrică negativă.

ELECTRÓN s.n. Aliaj dur și ușor de magneziu, aluminiu, aramă și zinc, folosit mai ales în aeronautică. [Scris și elektron. / cf. fr. électron, it. electron, germ. Elektron].

ELECTRÓN s.m. Particulă elementară de materie care intră în compoziția atomului și este încărcată cu electricitate negativă; negatron. [< fr. électron, cf. engl. electron, germ. Elektron].

ELECTRÓN s. m. particulă elementară stabilă, cu cea mai mică sarcină negativă. (< fr. électron)

ELECTRÓN ~i m. Particulă elementară cu cea mai mică sarcină electrică negativă, care intră în componență atomului. [Sil. e-lec-tron] /<fr. électron

electronvolt sm [At: LTR / Pl: ~lți / E: fr électronvolt] Unitate de măsură a energiei, egală cu energia dobândită de un electron accelerat la o diferență de potențial de un volt.

elektron sn [At: LTR2 / E: ns cf ger Elektron] Aliaj dur și ușor de aluminiu și magneziu.

ELECTRONVÓLT, electronvolți, s. m. Unitate de măsură a energiei, egală cu energia dobândită de un electron accelerat la o diferență de potențial de un volt. – Din fr. électron-volt.[1]

  1. În DEX’98: ELECTRON-VOLT. LauraGellner

ELEKTRÓN s. n. Aliaj dur și ușor de aluminiu și magneziu. – Probabil din germ.

ELEKTRÓN s. n. Aliaj dur și ușor de aluminiu și magneziu. – Probabil din germ.

ELECTRON-VOLT, electron-volți, s. m. Unitate de măsură a energiei, egală cu energia dobândită de un electron accelerat la o diferență de potențial de un volt. – Din fr. électron-volt.[1]

  1. În DEX’09: ELECTRONVÓLT. LauraGellner

ELECTRONVÓLT s.m. Unitate de energie folosită în fizica nucleară, egală cu energia câștigată de un electron accelerat cu o diferență de potențial de un volt. [< fr. électronvolt].

ELEKTRÓN s.n. v. electron.

ELECTRONVÓLT s. m. Unitate de măsură a energiei egală cu energia câștigată de un electron accelerat la o diferență de potențial de un volt. (din fr. électron-volt)

ELEKTRÓN s. n. aliaj dur și ușor de aluminiu și magneziu. (< germ. Elektron)

electronvólt s. m. (fiz.) Unitate de măsură pentru energie folosită în fizica atomică, egală cu energia dobândită de un electron la o diferență de potențial de un volt ◊ „Acum este însă vorba, după cum relatează China Nouă, de o mașină gigant de câteva zeci de GEV (miliarde de electronvolți).” Sc. 4 III 78 p. 5; v. și 28 VI 77 p. 4 (din fr. électron-volt, engl., rus. electron-volt; PR 1948; FC I 48; DTP, LTR; DEX, DN3)

ELECTRONVÓLT ~ți m. Unitate de măsură a energiei electrice egală cu energia dobândită de un electron accelerat la diferența de potențial de un volt. /<fr. électron-volt


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

electrón s. m., pl. electróni

electrón s. m., pl. electróni

arată toate definițiile

Intrare: electron
electron1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • electron
  • electronul
  • electronu‑
plural
  • electroni
  • electronii
genitiv-dativ singular
  • electron
  • electronului
plural
  • electroni
  • electronilor
vocativ singular
plural
Intrare: electronvolt
electronvolt substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • electronvolt
  • electronvoltul
  • electronvoltu‑
plural
  • electronvolți
  • electronvolții
genitiv-dativ singular
  • electronvolt
  • electronvoltului
plural
  • electronvolți
  • electronvolților
vocativ singular
plural
eV3 (simbol) simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • eV
electron-volt substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • electron-volt
  • electron-voltul
plural
  • electron-volți
  • electron-volții
genitiv-dativ singular
  • electron-volt
  • electron-voltului
plural
  • electron-volți
  • electron-volților
vocativ singular
plural
Intrare: elektron
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • elektron
  • elektronul
  • elektronu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • elektron
  • elektronului
plural
vocativ singular
plural
electron2 (s.n.sg.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • electron
  • electronul
  • electronu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • electron
  • electronului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

electron

  • 1. Particulă elementară cu cea mai mică sarcină electrică cunoscută în natură și care intră în alcătuirea atomilor tuturor substanțelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: negat(r)on

etimologie:

electronvolt electron-volt eV

  • 1. Unitate de măsură a energiei (folosită în fizica nucleară), egală cu energia dobândită de un electron accelerat la o diferență de potențial de un volt.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN DCR2 un exemplu
    exemple
    • Acum este însă vorba, după cum relatează China Nouă, de o mașină gigant de câteva zeci de GEV (miliarde de electronvolți). Sc. 4 III 78 p. 5; vezi și 28 VI 77 p. 4.
      surse: DCR2
  • comentariu simbol eV
    surse: DOOM 2

etimologie:

elektron electron

  • 1. Aliaj dur și ușor de aluminiu și magneziu, aramă și zinc, folosit mai ales în aeronautică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: