2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ELECTROMOTÓR, -OÁRE, electromotori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care poate produce curent electric. ◊ Tensiune (sau forță) electromotoare = tensiune electrică la bornele unui generator când circuitul exterior este deschis. 2. S. n. Motor electric. – Din fr. électromoteur.

ELECTROMOTÓR, -OÁRE, electromotori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care poate produce curent electric. ◊ Tensiune (sau forță) electromotoare = tensiune electrică la bornele unui generator când circuitul exterior este deschis. 2. S. n. Motor electric. – Din fr. électromoteur.

electromotor, ~oare [At: STAMATI, F. 122/15 / S și: (înv) electro-motor / Pl: ~i, ~oare / E: fr électromoteur] 1 sn Motor electric. 2 a Care poate produce curent electric. 3 a (Îs) Tensiune (sau forță) ~oare Tensiune electrică în bornele unui generator când circuitul exterior este deschis.

ELECTROMOTÓR1, electromotoare, s. n. Mașină în care energia electrică se transformă în energie mecanică; motor electric.

ELECTROMOTÓR2, -OÁRE, electromotori, -oare, adj. Care poate produce curent electric. Tensiune electromotoare.

ELECTROMOTÓR, -OÁRE adj. Care poate produce curent electric. // s.n. Mașină care transformă energia electrică în energie mecanică; motor electric. [Cf. fr. électromoteur].

ELECTROMOTÓR, -OÁRE I. adj. care poate produce curent electric. ♦ tensiune (sau forță) ~ oare = tensiune electrică la bornele unui generator, când circuitul exterior este deschis. II. s. n. motor electric. (< fr. électromoteur)

ELECTROMOTÓR ~oáre n. Motor electric. /<fr. électromoteur

*electromotór n., pl. oare. Motor electric (care preface electricitatea în forță mecanică).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

electromotór1 adj. m., pl. electromotóri; f. sg. și pl. electromotoáre

electromotór2 s. n., pl. electromotoáre

electromotór s. n., pl. electromotoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ELECTROMOTÓR s. v. motor electric.

Intrare: electromotor (adj.)
electromotor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • electromotor
  • electromotorul
  • electromotoru‑
  • electromotoare
  • electromotoarea
plural
  • electromotori
  • electromotorii
  • electromotoare
  • electromotoarele
genitiv-dativ singular
  • electromotor
  • electromotorului
  • electromotoare
  • electromotoarei
plural
  • electromotori
  • electromotorilor
  • electromotoare
  • electromotoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: electromotor (s.n.)
electromotor2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • electromotor
  • electromotorul
  • electromotoru‑
plural
  • electromotoare
  • electromotoarele
genitiv-dativ singular
  • electromotor
  • electromotorului
plural
  • electromotoare
  • electromotoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

electromotor (adj.)

  • 1. Care poate produce curent electric.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Tensiune (sau forță) electromotoare = tensiune electrică la bornele unui generator când circuitul exterior este deschis.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

electromotor (s.n.)

  • 1. Motor electric.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: