11 definiții pentru electromecanic

electromecanic, ~ă [At: MDENC / Pl: ~ici, ~ice / E: fr électromécanique] 1 a Care se referă la un dispozitiv mecanic comandat electric. 2 a Care se referă la aplicațiile combinate ale mecanicii și electromecanicii. 3 sf Ramură a ingineriei care se ocupă cu aplicațiile tehnice ale electricității, ale termodinamicii și ale mecanicii. 4 Care aparține electromecanicii (4). 5 Referitor la electromecanică (4). 6 Caracteristic electromecanicii (4).

ELECTROMECÁNIC, -Ă, electromecanici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la un dispozitiv mecanic comandat electric. ♦ Care se referă la aplicațiile combinate ale mecanicii și electrotehnicii. 2. S. f. Ramură a ingineriei care se ocupă cu aplicațiile tehnice ale electricității, ale termodinamicii și ale mecanicii. – Din fr. électromécanique.

ELECTROMECÁNIC, -Ă, electromecanici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la un dispozitiv mecanic comandat electric. ♦ Care se referă la aplicațiile combinate ale mecanicii și electrotehnicii. 2. S. f. Ramură a ingineriei care se ocupă cu aplicațiile tehnice ale electricității, ale termodinamicii și ale mecanicii. – Din fr. électromécanique.

electromecánic adj. m., pl. electromecánici; f. electromecánică, pl. electromecánice

electromecánic adj. → mecanic

ELECTROMECÁNIC, -Ă adj. Referitor la electromecanică. ♦ (Despre dispozitive mecanice) Comandat electric. [Cf. fr. électromécanique].

ELECTROMECÁNIC1 s. m. mecanic cu pregătire de electrician. (după fr. électromécanicien)

ELECTROMECÁNIC2, -Ă I. adj. referitor la electromecanică. ◊ (despre dispozitive mecanice) comandat electric. II. s. f. disciplină care studiază aplicațiile electricității la mecanică. (< fr. électromécanique)

ELECTROMECÁNIC1 ~că (~ci, ~ce) Care ține de electromecanică; propriu electromecanicii. /<fr. électromécanique

ELECTROMECÁNIC2 ~ci m. Specialist în electromecanică. /<fr. électromécanique


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

electromecanice, instrumente v. electrofone, instrumente.

Intrare: electromecanic
electromecanic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • electromecanic
  • electromecanicul
  • electromecanicu‑
  • electromecanică
  • electromecanica
plural
  • electromecanici
  • electromecanicii
  • electromecanice
  • electromecanicele
genitiv-dativ singular
  • electromecanic
  • electromecanicului
  • electromecanice
  • electromecanicei
plural
  • electromecanici
  • electromecanicilor
  • electromecanice
  • electromecanicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)