6 definiții pentru electrocuțiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

electrocuțiune sf [At: CADE / P: ~ți-u~ / Pl: ~ni / E: fr électrocution] (Iuz) 1-3 Electrocutare (1-3).

ELECTROCUȚIÚNE s.f. Electrocutare. [< fr. électrocution].

ELECTROCUȚIÚNE s. f. electrocutare. (< fr. électrocution)

*electrocuțiúne f. (electric și cut din execuțiune; fr. électrocution). Omorîre pin electricitate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

electrocuțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. electrocuțiúnii; pl. electrocuțiúni

electrocuțiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. electrocuțiúnii; pl. electrocuțiúni

Intrare: electrocuțiune
electrocuțiune substantiv feminin
  • silabație: -ți-u- info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • electrocuțiune
  • electrocuțiunea
plural
  • electrocuțiuni
  • electrocuțiunile
genitiv-dativ singular
  • electrocuțiuni
  • electrocuțiunii
plural
  • electrocuțiuni
  • electrocuțiunilor
vocativ singular
plural