6 definiții pentru electrocuțiune
electrocuțiune sf [At: CADE / P: ~ți-u~ / Pl: ~ni / E: fr électrocution] (Iuz) 1-3 Electrocutare (1-3).
electrocuțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. electrocuțiúnii; pl. electrocuțiúni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
electrocuțiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. electrocuțiúnii; pl. electrocuțiúni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ELECTROCUȚIÚNE s.f. Electrocutare. [< fr. électrocution].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ELECTROCUȚIÚNE s. f. electrocutare. (< fr. électrocution)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*electrocuțiúne f. (electric și cut din execuțiune; fr. électrocution). Omorîre pin electricitate.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: electrocuțiune
electrocuțiune substantiv feminin
- silabisire: -ți-u-
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | electrocuțiune | electrocuțiunea |
| plural | electrocuțiuni | electrocuțiunile | |
| genitiv-dativ | singular | electrocuțiuni | electrocuțiunii |
| plural | electrocuțiuni | electrocuțiunilor | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||