5 definiții pentru electrocuțiune

electrocuțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. electrocuțiúnii; pl. electrocuțiúni

electrocuțiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. electrocuțiúnii; pl. electrocuțiúni

ELECTROCUȚIÚNE s.f. Electrocutare. [< fr. électrocution].

ELECTROCUȚIÚNE s. f. electrocutare. (< fr. électrocution)

*electrocuțiúne f. (electric și cut din execuțiune; fr. électrocution). Omorîre pin [!] electricitate.

Intrare: electrocuțiune
electrocuțiune substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular electrocuțiune electrocuțiunea
plural electrocuțiuni electrocuțiunile
genitiv-dativ singular electrocuțiuni electrocuțiunii
plural electrocuțiuni electrocuțiunilor
vocativ singular
plural